BIBIE IN LINIE

Vanseli di Zuan

Introduzion

Cjapitul 13

LA RIVELAZION DI GJESÙ AI SIEI

1. L’ULTIME CENE E LA LAVANDE DAI PÎTS

La lavande dai pîts

13 1 Prime de fieste di Pasche, savint Gjesù ch’e jere rivade la sô ore di passâ di chest mont li dal Pari, dopo di vêur volût ben ai siei ch’a jerin in chest mont, ur volè ben fint al colm. 2 E intant de cene, cuant che il diaul i veve za metût tal cûr a Gjude di Simon Iscariot di tradîlu, 3 savint che il Pari i veve metût dut tes sôs mans e ch’al jere saltât fûr di Diu e al tornave a Diu, 4 al jeve sù de taule, al gjave il mantiel e, cjolt un suieman, sal peà tor de vite. 5 Po al strucje aghe intun cjadin e al tacà a lavâ i pîts dai siei dissepui e a suiâju cul suieman ch’al veve tor de vite. 6 Al rive duncje li di Simon Pieri. I dîs: “Signôr, tu tu mi lavis i pîts a mi?”. 7 I rispuindè Gjesù: “Ce che o fâs, tu cumò no tu lu capissis; tu lu capissarâs plui indenant”. 8 I dîs Pieri: “Tu no tu mi lavarâs i pîts. Mai plui e mai altri”. I rispuindè Gjesù: “Se no ti lavi, no tu varâs part cun me”. 9 I dîs Simon Pieri: “Signôr, no dome i miei pîts, ma ancje lis mans e il cjâf”. 10 I dîs Gjesù: “Chel ch’al à fat il bagn, al baste che si lavi i pîts, ch’al è za dut mont; ancje vualtris o sês monts, ma no ducj”. 11 Di fat al saveve cui ch’al stave par tradîlu, par chest al disè: “No sês ducj monts”.

12 Finît duncje di lavâur i pîts, al tornà a cjoli il so mantiel, si sentà e ur disè: “Capîso ce che us ài fat? 13 Vualtris mi clamais mestri e Signôr e o disês ben, parcè che lu soi. 14 Poben, se jo, il Signôr e il mestri, us ài lavâts i pîts, ancje vualtris o vês di lavâsi i pîts un cul altri. 15 Di fat us ài dât l’esempli par che ancje vualtris o fasês come che jo us ài fat a vualtris. 16 In veretât, in veretât us dîs: il servidôr nol è plui grant dal so paron ni l’apuestul nol è plui grant di chel che lu à mandât. 17 S’o capîs chestis robis, o sês furtunâts se lis metês in pratiche. 18 Jo no lu dîs par ducj vualtris. O cognòs chei che o ài sielzûts, ma e scuen colmâsi la Scriture: Chel ch’al mangje il gno pan , al à alçât cuintri di me il so talon . 19 Us al dîs cumò, prime ch’al sucedi, par che cuant che al sucedarà o crodês che jo o soi. 20 In veretât, in veretât us dîs: Chel ch’al acete chel che jo o varai mandât mi acete me, e chel che mi acete me al acete chel che mi à mandât”.

La profezie dal tradiment

21 Dopo dit cussì, Gjesù si conturbà dentri vie e al professà: “In veretât, in veretât us dîs: un di vualtris mi tradissarà”. 22 I dissepui si cjalarin un cul altri, no rivant a capî di cui ch’al fevelave. 23 Un dai siei dissepui, chel che Gjesù i voleve plui ben, al jere poiât propit daprûf di Gjesù. 24 Alore Simon Pieri i fâs un segnâl par domandâi di cui ch’al stave fevelant. 25 Lui, sbassantsi un tic sul pet di Gjesù, i dîs: “Signôr, cui isal?”. 26 Gjesù i rispuint: “Al è chel che jo i darai la bocjade che o stoi par tocjâ”. Tocjade duncje la bocjade, le cjape e je dà a Gjude, fi di Simon Iscariot. 27 E alore, dopo de bocjade, al jentrà in lui satane. I dîs Gjesù: “Ce che tu âs di fâ, fasilu daurman”. 28 Ma nissun di chei ch’a jerin in taule al capì parcè che i veve dit cussì. 29 Midiant che Gjude al veve la casse, cualchidun di lôr al scrupulave che Gjesù i ves dit: “Compre ce ch’al covente pe fieste”; o che i ves ordenât di dâur alc ai puars. 30 Cussì, cjapade la bocjade, chel altri al jessì dal moment. E jere gnot.

31 Cuant che al fo jessût, Gjesù al dîs: “Cumò il fi dal om al è stât glorificât e Diu al è stât glorificât in lui. 32 Se Diu al è stât glorificât in lui, ancje Diu de bande sô lu glorificarà e lu glorificarà in curt. 33 Frutins, o sarai cun vualtris ancjemò par pôc. Mi cirarês e, come che ur ài dit ai gjudeus, us al dîs cumò ancje a vualtris: Là ch’o voi jo, vualtris no podês vignî. 34 Us doi un comandament gnûf: che si voledis ben un cul altri; come che jo us ài volût ben a vualtris, ancje vualtris volêtsi ben un cul altri. 35 Di chest a ricognossaran ducj ch’o sês miei dissepui, se o varês afiet un par chel altri”.

2. PRIN DISCORS SU LA FEDE E SUL AMÔR

36 I dîs Simon Pieri: “Signôr, dulà vastu?”. I rispuindè Gjesù: “Là ch’o voi jo, par cumò tu no tu puedis vignî daûrmi; tu vignarâs daûrmi plui indenant”. 37 I dîs Simon Pieri: “Signôr, parcè po no puedio vignî daûrti za di cumò? O darès ancje la mê vite par te”. 38 I rispuint Gjesù: “Tu darâs la tô vite par me? In veretât, in veretât ti dîs: il gjal nol cjantarà prin che no tu mi vedis rineât trê voltis”.

Notis:

  • 13,1 - Crist, prin di murî, al à volût dâur ai siei dissepui l’esempli de plenece dal so amôr e de sô umiltât, lavant i pîts ancje al traditôr.
  • 13,2 - E je la cene di Pasche, ricuardade ancje di chei altris vanzei (Mt 26,17s).
  • 13,10 - Par rindi plui clâr il pinsîr si varès di dî: “Vualtris o sês monts, ma no dal dut e no ducj”.
  • 13,18 - Sal 41,10.
  • 13,31 - Profeticamentri la muart di Crist e je considerade come za sucedude. Il sacrifici di Crist al colme la volontât di amôr dal Pari, ch’al glorifiche il fi te resurezion e te sense (Fil 2,8-10).
  • 13,34 - Comandament gnûf parcè che Crist al à palesât l’amôr in dute la sô plenece di insegnament e di esempli e al è deventât lui la Leç de gnove aleance.
Cjapitui: