BIBIE IN LINIE

Cjapitul 12

LIS PROVIS DAL JUST

Rivelazion dal agnul

12 1 Finidis lis gnocis, Tubie al clamà so fi Tubiute e i disè: “Fi gno, impensiti di dâi al to compagn ce che i spiete, anzit dâi di plui di ce ch’o jerin d’acuardi”. 2 Chel altri i domandà: “Pari, trop àio di dâi cun dut ce ch’al à fat? Ancje se i lassi miege robe di chê puartade daûrmi, mi torne cont istès. 3 Mi à tornât a menâ dongje san e salf, al à viodût de mê femine, al à puartât daûr cun me i bêçs e po ti à ancje vuarît! Ce varessino di dâi ancjemò sore par dut chest?”. 4 Tubie i disè: “Metât de robe ch’al à puartade indaûr se à plui che mertade”. 5 Tubiute al clamà alore il so compagn e i disè: “Cjol mieç di ce che tu âs puartât indaûr, par paiâti dai plasês che tu nus âs fat, e va in pâs”. 6 Alore Rafael ju tirà di bande ducj i doi e ur disè: “Benedît Diu, disêt ben di lui denant di ducj pal ben che us à fat. Benedît e cjantait il so non. Fasêt cognossi a ducj i oms lis oparis di Diu ch’a mertin cognossudis e no stait a stufâsi di dîi gracie. 7 Al è just tignî platât il segret dal re ma lis voris di Diu a van contadis e palesadis a ducj. Fasêt ce ch’al va ben e no us rivaran disgraciis di sorte. 8 E vâl di plui la preiere cul dizun e la limuesine cu la justizie, che no la ricjece cu l’inicuitât. Miôr dâ vie di caritât che no meti di bande aur. 9 La limuesine e salve de muart e e smondee di ducj i pecjâts. Chei ch’a fasin la caritât a varan vite lungje; 10 chei invezit ch’a fasin il pecjât e il mâl, si fasin dam dibessôi. 11 Us contarai dute la veretât cence platâus nuie: us ài za dit che il segret dal re nol va pandût, a la cuâl che lis oparis di Diu si à di contâlis come ch’a mertin. 12 O savarês duncje che, cuant che tu e Sare o stavis preant, o jeri jo ch’o presentavi e o segnavi lis vuestris preieris denant de glorie dal Signôr; cussì ancje cuant che tu soteravis i muarts. 13 Cuant che no tu âs stât a pensâ sore ma tu sês jevât sù dal moment e tu âs lassât implantât il to gustâ par lâ a soterâ un muart, o jeri jo che ti mandavi, par provâ la tô fede, 14 e Diu mi mandà simpri me par vuarîti, te e tô brût Sare. 15 Jo o soi Rafael, un dai siet agnui ch’a son simpri pronts a jentrâ denant de glorie dal Signôr”. 16 Alore ducj i doi a restarin scaturîts che mai; si butarin in genoglon e a sbalsavin di pôre. 17 Ma lui ur disè: “No stait a vê pôre e la pâs ch’e sedi cun vualtris. Benedît Diu cence sostâ. 18 Par chel che mi rivuarde me, cuant che o jeri cun vualtris, nol è merit gno se us ài fat companie ma Diu al à volût cussì; al è lui ch’o vês di benedîlu fin ch’o sarês in vite, lui ch’o vês di cjantâlu. 19 Vualtris o crodevis di viodimi a mangjâ ma e jere dome une fente. 20 Benedît alore il Signôr su la tiere e disêt graciis a Diu. Cumò o torni di chel che mi à mandât. Scrivêt però dut ce che us è sucedût”. E si alçà par aiar. 21 Cuant che si dreçarin sù, no lu vioderin altri. 22 Alore a laudarin Diu cun cjantis; i diserin graciis parcè che al veve fat robonis tant grandis: ur veve comparît l’agnul di Diu!

Notis:

  • 12,19 - La Volgade e tradûs: “jo o dopri une mangjative invisibil e une bevande che i oms no rivin a viodile”.
Cjapitui: