LA SAPIENCE REGULE DI VITE
Esortazion a la justissie
8 1 Jê si slargje cun fuarce di un confin al altri
e a reç cun justissie il mont intîr.
La sapience e je mestre di sience e di virtût
2 Cheste le ài amade e cirude di zovin in sù,
o ài cirût di cjolime par nuvice
e mi soi inamorât de sô bielece.
3 Jê e onore la sô riunde nobil,
parceche e vîf cun Diu,
e il paron di dutis lis robis j ûl ben.
4 Difat jê si sgarge te sience di Diu
e a sielç lis sôs voris.
5 Se la ricjece e je un ben di bramâlu inte vite,
ce esal mo plui siôr de sapience,
ch’e fâs dut?
6 Se l’inteligjence e lavore,
cuale, di dutis lis robis, fasie plui di jê?
7 Se cualchidun j ûl ben a la justissie,
lis sôs voris a son lis virtûz:
e je jê ch’e insegne la temperance e la prudence,
la justissie e la fuartece,
che nissune robe no j zove plui di lôr al om inte vite.
8 Se cualchidun al brame une largje sperience,
jê e cognos lis robis stadis e a induvine chês avignî,
e je esperte tai sprocs grivis e tal splanâ lis sofisimis,
e viôt denant trat segnâi e spiei
e l’esit dai moments e dai timps.
La sapience e consee e a console
9 O ài duncje decidût di cjolime par compagne de vite,
savint ch’e savarà conseâmi in ben
e confuartâmi tai fastidis e tal dolôr.
10 Midiant di jê o varai glorie tes sembleis,
e, seben ch’o soi zovin, onôr dongje dai anzians.
11 In judissi o sarai cjatât profont
e denant dai grancj o sarai cjalât cun rivuart.
12 S’o tasarai, a staran in spiete;
s’o fevelarai, mi vignaran dongje,
e s’o fevelarai a lunc,
si metaran la man su la lôr bocje.
13 Midiant di jê o rivarai a vê la inmortalitât
e a chei daûr di me ur lassarai un ricuart eterno.
14 O rezarai i popui, e i forescj a saran sot di me;
15 sintint il gno non, tirans cence cûr a trimaran;
framieç dal popul mi palesarai bon
e in vuere plen di coragjo.
16 Tornât cjase, in jê o cjatarai la pâs,
parceche la sô companie no dà amarece,
ni il vivi cun jê dolôr,
ma ligrie e gjonde.
La sapience e je don di Diu
17 Resonant sun chestis robis dentri di me
e rumiant tal gno cûr
che te parintât cu la sapience si à inmortalitât,
18 te sô amicissie gjonde straordenarie,
te vore des sôs mans ricjece di no rivâ a misurâle,
tal stâ simpri cun jê inteligjence
e tal cjapâ part ai siei discors innomine,
o levi cirint cemût rivâ a cjolile cun me.
19 O jeri un frut cun buinis cualitâz
e o vevi ereditade un’anime buine,
20 o pluitost, jessint bon jo,
o jeri jentrât tun cuarp cence pecjis.
21 Ma cognossint che no le vares vude tun altri mût,
se no m’e dave Diu,
– ancje chest al fâs part de inteligjence,
cognossi dontri ch’al ven il don –,
o ài alçât i vôi viers dal Signôr e lu ài preât,
disint cun dut il gno cûr: