BIBIE IN LINIE

Cjapitul 12

LA SAPIENCE REGULE DI VITE

Prime digression

Esortazion a la justissie

12 1 Il to spirt incorutibil al è in dutis lis robis.

2 Par chest tu cjastiis a planc a planc chei ch’a còlin

e tu ju coregis, ricuardantjur lis robis là ch’a pècjn,

par che, liberâts de tristerie, a cròdin in te Signôr.

3 Ancje chei ch’a jerin a stâ par vieri te tô tiere sante,

4 che tu ju vevis in asse pes robatis stomeosis ch’a fasevin,

pes pratichis di magjie e pes funzions sacrilighis,

5 int ch’e copave cence nissun dûl i siei fîs,

ch’e mangjave budiei in fiestins di cjâr umane e di sanc,

jentrade tal gîr di baracadis di fâ ingomut,

6 gjenitôrs cence cûr ch’a fasevin fûr vitis espostis,

tu às volût svinidrîju midiant dai nestris vons,

7 par ch’e podes vê un trop di personis degnis dai fîs di Diu

la tiere che plui di dutis tu às a cûr.

8 Ma ancje chescj, jessint oms,

tu ju às tratâts cun moderazion,

e tu ur às mandadis lis gjespis tanche cursôrs dal to esercit,

par che ju svinidrissin a planc a planc.

La misericordie di Diu e sburte a convertîsi

9 Tu varessis podût, in batae, meti i triscj tes grifis dai bogns,

o fruçâju tun marilamp cun besteatis salvadiis

o cun tune peraule tremende;

10 ma cjastiantju a planc a planc

tu ur davis la pussibilitât di mendâsi,

no dismenteant che la lôr e je une gjernazie orende,

la lôr malicie di simpri,

e che di sigûr nol sares gambiât par simpri

il lôr mût di pensâ,

11 parceche e jere une semence maludide inmò dal imprin.

Nol è par pore di cualchidun che tu lassavis

cence cjastic chei ch’a pecjavin.

12 Difat cui podaressial dîti: “Ce àstu fat?”.

O cui podaressial metisi cuintri de tô sentence?

Cui podaressial incolpâti di fâ murî lis gjernaziis

che tu lis às fatis tu?

O cui podaressial presentâsi cuintri di te

a parâ int che no merte?

13 No ’nd’è Diu fûr di te ch’al vedi cûr par dut,

par che tu scuegnis dimostrâ

che no tu às judicât cence justissie.

14 Nancje un re o un tiran ch’al puedi frontâti

par parâ chei che tu às cjastiâz.

15 Ma, jessint just, tu regis ogni robe cun justissie,

tu pensis che no si puedi cumbinâ cu la tô potence

condanâ chel che nol à dirit di jessi cjastiât.

16 La tô fuarce difat e je principi di justissie;

la tô paronance sun dut ti fâs tratâ ducj cun remission.

17 Di sigûr tu tu palesis la tô fuarce

cuintri di chel che nol crôt te perfezion de tô potence

e tu sbassis la temeritât di chei che le cognòssin.

18 Ma tu, che tu sês paron de fuarce,

tu judichis cun moderazion

e tu nus regis cun grande remission,

parceche il podê, cuanche tu vuelis,

tu lu às simpri a puartade.

La misericordie di Diu scuele di boncûr

19 Cun chestis voris tu j às insegnât al to popul

che il just al à di jessi ancje uman

e tu ur às dade ai tiei fîs la buine sperance

che tu ur darâs di mendâsi dopo dai pecjâz.

20 Difat, se i nemîs dai tiei fameis, ch’a mertavin la muart,

tu ju às cjastiâts cun tant rivuart e remission,

dantjur timp e mût

di sfrancjâsi de tristerie,

21 cun cetante plui misure tu às judicâts i tiei fîs,

che ai lôr vons tu ur vevis dât zuramenz

e pats di promessis cussì buinis?

22 Pa la cuâl, biel che tu nus coregis nô,

mil voltis di plui tu às pestâts i nestris nemîs,

par che, cuanche o judichìn, o pensìn al to boncûr,

e cuanche o sin judicâts, cun fidance o spietìn perdon.

SECONT CONFRONT (al va indenant)

I nemâi: cjastic e benefissi

23 Par chel chei ch’e àn vivût malamentri tune vite cence dret,

tu ju às tormentâts cu lis lôr stessis porcariis.

24 Lôr si jerin slontanâts masse su la strade dal erôr,

fint a crodi dius ancje i plui in bas tra i nemâi spreseâts,

imbrojâts tanche frutins cence sintiment.

25 Par chest, tanche a frutins cence sintiment,

tu ur às mandât un cjastic par cjoliju vie.

26 Ma chei che no si son lassâts coregi cun cjastics di fruts,

a varan di paidî un cjastic degn di Diu.

27 Disdegnâts pai lambics che ur vignivin di chestis robis,

che lôr a vevin consideradis dius,

e viodint ch’a jerin dopradis par lôr cjastic,

e àn ricognossût par vêr Diu

chel che par vieri no vevin volût ricognossi.

Par chel e je plombade sun lôr la condane plui grande.

Notis:

  • 12,1 - Dut ce ch’al vîf al ven dal spirt. Il “spirt che nol va di mâl” e je la sapience, che Diu j e dà al om tune misure distinade di lui (Sir 1,8).
  • 12,2 - Chei ch’a jerin a stâ par vieri inte Tiere sante, o tiere di Canaan, a jerin i cananeus. Prime di svinidrîju midiant dai ebreus, Diu ur veve mandât come avîs i avons (Gs 24,12). I sacrificis di cjâr umane ch’a fasevin i cananeus e che si à un spieli ancje intal avôt di Jefte di sacrificâ la fie (Jdz 11,29-40), a cjàtin une conferme ancje inte archeologjie. Ju fasevin paraltri ancje altris popui lentiatôr.
  • 12,10 - No si trate de gjernazie dai oms, vignude fûr des mans di Diu “unevore buine” (Gjen 1,31), ma dai cananeus, maladets di Noè intal lôr von, Canaan (Gjen 9,24-27).
  • 12,13 - Jessint lui l’unic Diu, nol à di rindi cont a dinissun e nissun nol à dirit di lâ a domandâj il parceche al trate i triscj in cheste maniere.
  • 12,19 - Se Diu al à vude remission di ducj, comprendûts i triscj, ancje i juscj e àn di tratâ cun passience e boncûr (viôt Mt 5,43-48; 1 Zn 4,20).
  • 12,23 - Al va indenant cul secont confront, scomençât in 11,15-16. Diu al cjastie i egjizians doprant juste chei nemâi che lôr ju adoravin.
  • 12,25 - Lis primis nûf plais a jerin par sbeleâju.
Cjapitui: