BIBIE IN LINIE

Cjapitul 15

DAVID RE

DAVID, RE DI GJUDE E RE DI ISRAEL

Trainis di Assalon

15 1 Plui indenant, Assalon si procurà un cjar, cjavai e cincuante oms che a corevin denant di lui. 2 Jevât denant dì, Assalon si meteve ad ôr de strade ch’e mene a la puarte e ogni volte che un om cuntune cause in pîts al veve di presentâsi al tribunâl dal re, Assalon lu interpelave e i domandave: “Di ce citât sêstu?”. I rispuindeve: “Il to famei al è di chê e chê tribù di Israel”. 3 Alore Assalon i diseve: “Cjale mo: la tô cause e je buine e juste ma no tu ’nt cjatarâs un che ti scolti de part dal re”. 4 Assalon al continuave: “Joi, se mi metessin me a fâ di judiç in cheste tiere! Ducj chei che a àn un procès o un sentence a vignaressin di me e jo ur fasarès justizie!”. 5 E cuant che un i leve dongje par butâsi denant di lui, i slungjave la man, lu cjapave e i butave i braçs tor dal cuel. 6 Assalon al faseve compagn cun ducj i israelits che a vevin di presentâsi al tribunâl dal re e cussì Assalon al ingjanave il cûr de int di Israel.

Rivolte di Assalon

7 Passâts cuatri agns, Assalon i disè al re: “Lassimi lâ a Ebron a sodisfâ l’avôt che i ài fat al Signôr. 8 Cuant che o jeri a Ghesur in Aram, il to famei al à fat chest avôt: Se il Signôr mi torne a menâ a Gjerusalem, o servissarai il Signôr a Ebron”. 9 Il re i disè: “Va in pâs”. E cussì si metè in viaç e al lè a Ebron. 10 Assalon al spedì mes a dutis lis tribûs di Israel par visâlis: “Cuant che o sintarês a sunâ il cuar, o vês di dî: Assalon al è deventât re a Ebron”. 11 Cun Assalon a jerin partîts di Gjerusalem dusinte oms; e jere int invidade e e jere lade in buine fede, cence scrupulâsi di nuie. 12 Assalon al mandà ancje a clamâ, de sô citât di Ghilo, Achitofel il ghilonit, conseîr di David, e insieme a ufririn sacrificis. La rivolte e jere tremende e la fole di chei che si butarin cun Assalon e leve cressint.

David al scjampe

13 Cualchidun al lè a contâ a David: “Il cûr de int di Israel, dissal, al è passât de bande di Assalon”. 14 Alore David ur disè a ducj i siei graduâts che a jerin a Gjerusalem: “In marce! Scjampìn, che senò no rivarìn a fâje a Assalon! Spesseait a partî, che nol spessei ancje lui e no nus fischi la citât a fîl di spade”. 15 I graduâts dal re i rispuinderin: “Il nestri paron che al sielgi ce che al vûl: noaltris o starìn simpri sot di te”. 16 Il re al jessì fûr a pît cun dute la sô famee; al lassà però dîs concubinis a tignî di voli il palaç. 17 Il re al jessì a pît cun dut il popul e si fermarin te ultime cjase. 18 Ducj i siei uficiâi a jerin di ca e di là di lui. Ducj i creteus, ducj i peleteus, Itai e ducj i gatits che a jerin vignûts di Gat daûr di lui, siscent oms, a sfilarin denant dal re. 19 Il re i disè a Itai il gatit: “Parcè po venstu ancje tu cun nô? Torne indaûr e reste cul re, che tu sês un forest, un om lontan de tô tiere. 20 Tu sês rivât dibot îr e vuê ti fâs za cori ca e là cun nô cuant che ancje jo o voi indenant a sorte! Torne indaûr e mene i tiei fradis cun te, e che il Signôr al pandi cun te boncûr e fedeltât”. 21 Ma Itai i rispuindè al re: “Pe vite dal Signôr e pe vite dal gno paron: par dut là che al sarà il re gno paron, pe muart e pe vite, li al sarà ancje il to famei”. 22 Dissal alore David a Itai: “Passe, va indenant”. E Itai di Gat al passà cun ducj i siei oms e cun dute la canae. 23 E ducj a vaivin di dûr vaî. Il re si metè tal riul dal Cedron e dut il popul al sfilave denant di lui viers dal desert.

Fede di David rivuart a l’arcje

24 E ve che Zadok e ducj i levits a puartarin fûr l’arcje di Diu. A poiarin l’arcje di Diu dongje di Ebiatar fintremai che dut il popul nol finì di saltâ fûr de citât. 25 Il re al disè a Zadok: “Torne a puartâ in citât l’arcje di Diu. Se il Signôr mi à agrât, al tornarà a menâmi indaûr e mi lassarà viodi ancjemò lui e la sô cjase. 26 E se al dîs: No tu mi plasis, ve chi che o soi; che al fasi di me ce che al crôt miei”. 27 Il re al disè al predi Zadok: “Ve, tu e Ebiatar tornait in pâs in citât insieme cui vuestris doi fîs, Achimaaz to fi e Gjonate fi di Ebiatar. 28 Jo mi fermarai tai vâts dal desert fin che no mi vegni di vualtris une peraule che mi puarti cualchi buine gnove”. 29 Zadok e Ebiatar alore a tornarin a puartâ l’arcje di Diu a Gjerusalem e si fermarin li.

I partigjans di David

30 David al leve sù vaint pe mont dai Ulivârs, cul cjâf taponât e i pîts discolçs, e dut il popul che lu compagnave al veve il cjâf taponât e al leve sù vaint. 31 A visarin David che Achitofel al jere ancje lui framieç dai ribei di Assalon e David al disè: “Fâs lâ in sfas, Signôr, i conseis di Achitofel!”. 32 Cuant che David al stave rivant insomp, là che si adore Diu, al viodè a vignîi incuintri Cusai l’archit, amì di David, cu la tonie sbregade e il cjâf plen di pulvin. 33 David i disè: “Se tu vegnis vie cun me, tu sês di intric; 34 se invezit tu tornis in citât e tu i disis a Assalon: Jo o starai sot di te, gno re e gno paron; prime o jeri cun to pari e cumò o starai cun te, alore tu divoltarâs a gno favôr lis trainis di Achitofel. 35 Zadok e Ebiatar, i predis, no son cun te? Dut ce che tu sintarâs tal palaç, tu ur al ripuartarâs ai predis Zadok e Ebiatar. 36 A àn cun sè i lôr doi fîs, Achimaaz par Zadok e Gjonate par Ebiatar: mi fasarês savê a mieç di lôr dut ce che o vês sintût”. 37 Cusai, amì di David, al tornà in citât juste cuant che Assalon al rivave a Gjerusalem.

Notis:

  • 15,2 - Salacor si trate des tribûs dal nort, in cuintriposizion a Gjude. Assalon al smicje di doprâ a so vantaç il rusin fra i doi grops che al bulive simpri sot vie.
  • 15,7 - “Passâts cuatri agns”: ricostruzion seont il grêc. Il test ebraic al à “corante”. Assalon al cîr jutori tes tribûs a misdì. Ebron e jere la plui induvinade parcè che no i perdonave a David di vêi gjavade la role di capitâl par dâje a Gjerusalem.
  • 15,12 - Fra il grêc e l’ebraic e je cualchi diference.
  • 15,14 - David nol pense che dut al sedi pierdût, e di fat al lasse sul puest cualchidun dai siei (v. 17s e 34s). Cjapât fra dôs bandis di ribei, al fâs une ritirade strategjiche.
  • 15,27 - Il TM al à: “Viostu mo? torne in pâs…”.
  • 15,31 - Cul test grêc. L’ebraic al à: “David al visà”.
  • 15,32 - Là che si adore Diu. Salacor si trate dal santuari di Nob (1 Sam 21,2).
Cjapitui: