BIBIE IN LINIE

Cjapitul 10

ELI E SAMUEL

AZIONS DA L’ARCJE DI DIU

Pelegrins tal santuari di Silo

10 1 Samuel al cjolè l’impole dal vueli e le strucjà sul cjâf di Saul, po lu cjapà a bracecuel e i disè: “No esal il Signôr che ti à onzût a sorestant dal so popul Israel? Tu governarâs il popul dal Signôr e tu lu deliberarâs des sgrifis dai siei nemîs dulintor. E ve il spieli che il Signôr ti à onzût a sorestant de sô ereditât. 2 Cuant che vuê tu mi varâs lassât me, tu cjatarâs doi oms dongje dal tombâl di Rachêl, sul confin di Beniamin a Zelzac; e lôr ti disaran: O vin cjatadis lis mussis che tu jeris partît par lâ a cirîlis. To pari al à dismenteade la cuistion des mussis e al sta in pinsîr par vualtris e al scrupule: Ce àio di fâ mo par gno fi? 3 Lant indenant, tu rivarâs al rôl di Tabor e tu ti intivarâs cun trê oms che a van sù viers Diu a Betel, un cun trê cavrets, chel altri cun trê pagnochis di pan e l’ultin cuntune bufule di vin. 4 Ti saludaran e ti daran dôs pagnochis che tu lis acetarâs di lôr. 5 Podopo tu rivarâs a Gabae di Diu, là che al è il presidi dai filisteus e, te jentrade de citât, tu ti scuintrarâs intun trop di profetis che a vegnin jù dal çuc, cun denant tant di arpe, di tamburin, di flaut e di citare, e a staran profetant. 6 Alore il spirt dal Signôr al plombarà sore di te, tu ti metarâs a profetâ ancje tu e tu deventarâs un altri. 7 Cuant che ti saran capitâts ducj chescj spiei, fâs daûr che si presente la robe, che Diu al è cun te. 8 Tu larâs jù denant di me a Galgale e jo o tornarai indaûr a ongiti par ufrî olocauscj e sacrificis di pâs. Tu spietarâs siet dîs che o vegni di te e ti disarai ce che tu âs di fâ”.

Saul brincât dal spirt

9 A pene che al voltà la schene e che al lassà Samuel, Diu i gambià il cûr e ducj chescj spiei si splanarin ta chê stesse dì. 10 Di li a rivarin a Gabae e ve che un trop di profetis i vignive incuintri; il spirt dal Signôr al plombà parsore di lui e al scomençà a profetâ famieç di lôr.

11 Cuant che chei che lu cognossevin dopomai a vioderin che si jere butât a profetâ cui profetis, a diserin un cul altri: “Ce i esal sucedût po al fi di Kis? Isal ancje Saul tra i profetis?”. 12 Un dal grop al disè: “E cui esal lôr pari?”. Al è par chel che al è passât in voghe il sproc: “Isal ancje Saul tra i profetis?”. 13 Tornât a dâ di ca, al rivà a Gabae. 14 Il barbe di Saul i domandà a lui e al so famei: “Là vêso stât?”. I rispuindè: “A cirî lis mussis. No ’nt vin viodude copie e o vin stât di Samuel!”. 15 Il barbe di Saul al zontà: “Dài mo, contimi ce che us à dit Samuel!” 16 Saul i rispuindè a so barbe: “Nus à dome dit che a vevin cjatadis lis mussis”, ma no i contà la cuistion di fâlu re, che i veve dit Samuel.

Saul sielzût re a bruscjete

17 Samuel al clamà dongje il popul daprûf dal Signôr a Mizpe 18 e ur disè ai israelits: “Il Signôr, Diu di Israel, al dîs cussì: Jo o ài fat vignî sù Israel dal Egjit e di ducj i reams che us tibiavin. 19 Vualtris però vuê o vês butât di bande il vuestri Diu, chel che us salvave di ducj i vuestris malans e di dutis lis vuestris passions, e o vês dit: No, dànus un che nus fasi di re! Alore cumò presentaitsi denant dal Signôr par tribûs e par fameis”. 20 Samuel al clamà dongje dutis lis tribûs di Israel e, tirant a bruscjete, e saltà fûr la tribù di Beniamin. 21 Al clamà dongje la tribù di Beniamin par fameis e e saltà fûr la famee di Matri. Al clamà dongje la famee di Matri un par un e al saltà fûr Saul, fi di Kis. A lerin a cirîlu ma no lu cjatarin fûr. 22 A interpelarin indaûr il Signôr: “Chest om esal vignût chi?”. E il Signôr ur rispuindè: “Velu là vie che al è platât jenfri dai bagais”. 23 A lerin di buride a cjolilu e si presentà framieç dal popul: de spale in sù al passave ducj. 24 Samuel i disè a dute la int: “Vêso viodût chel che al à sielzût il Signôr? no ’nd è in dut il popul un compagn”. E lôr a tacarin a berlâ: “Vive il re!”. 25 Samuel i spiegà al popul il dirit dal re e lu metè par scrit tun libri che lu poià denant dal Signôr. Po Samuel al mandà vie la int ognidun cjase sô. 26 Saul al lè ancje lui cjase sô a Gabae e cun lui a partirin ducj i plui gaiarts che Diu ur veve tocjât il cûr. 27 Ma i sarcandui a diserin: “Cemût rivial adore chel li a salvânus?”. Lu sbelearin e no i ufririn nuie di nuie.

Notis:

  • 10,1 - “No esal il Signôr che ti à onzût… E ve il spieli”. Cui LXX e la volgade. Invezit il TM lu salte di plante fûr.
  • 10,2 - Zelzac. Sul confin fra Beniamin e Efraim, dontri che al vignive Saul. Cul timp la tradizion e à spostât il tombâl di Rachêl des bandis di Betlem, là che lu mostrin orepresint (viôt Gjer 31,15).
  • 10,5 - Chescj scjaps di profetis, che a levin fûr di sè sunant e scjassantsi, ju àn metûts a pâr des fraternis dai Dervîs indians dal dì di vuê. And jere une vore tai popui confinants cun Israel (i profetis di Baal, 1 Re 18,25-29). I grancj profetis di Israel a saran di dute un’altre paste.
  • 10,8 - Galgale, des bandis di Gjeric.
  • 10,17 - Si trate naturalmentri di une tradizion dal santuari di Mizpe, une vore viere. La bruscjete e veve di jessi il mût plui stralusint di fâ capî che al jere il Signôr che al sielgeve (Gs 7,14-18).
  • 10,25 - Il dirit dal re culì al semearès un test metût jù par scrit, a uso une costituzion o un tratât che al pee il re cul so popul.
  • 10,27 - Il TM al zonte: “Ma lui al fasè finte di no sintî”.
Cjapitui: