BIBIE IN LINIE

Cjapitul 94

LIBRI I

Il Signôr al pare la juste cause dai tibiâts cuintri la prepotence dai triscj (93)

94 1 Diu dal svindic, Signôr,

Diu dal svindic, fasiti viodi!

2 Jeve sù come judiç de tiere,

dàur ai supierbis il cjastic che si mertin.

3 Fin cuant mo i triscj, Signôr,

fin cuant i triscj cjantarano vitorie?

4 A menin la lenghe, a disin dome robatis,

ducj i delincuents a cjacarin cun rogance.

5 Signôr, il to popul a pescjin,

la tô ereditât a tibiin.

6 A copin il forest e la vedue,

a fasin fûr i vuarfins,

7 e a disin: “Il Signôr nol viôt,

il Diu di Jacop no si scompon par nuie”.

8 Le capîso, vualtris ch’o vês mancul sintiment fra il popul,

e vualtris, maucs, cuant fasarêso judizi?

9 Chel ch’al à metude l’orele pussibil che nol sinti?

O chel ch’al à poleât il voli, pussibil che nol viodi?

10 Chel che ur cride ai popui di cjastiâ no varessial?

Chel ch’al dà sintiment ai umign nol capissarès propit nuie?

11 Il Signôr al sa cetant ch’a son çondars

i pinsîrs dai umign.

12 Furtunât l’om che tu, Signôr, tu coregis,

e te tô leç tu istruissis!

13 Tu i darâs pâs te dì de disgracie,

cuant che al trist i preparin la buse.

14 Parcè che il Signôr nol pare vie il so popul,

la sô ereditât nol bandone.

15 Parcè che e tornarà a ben dal just la justizie

e i laran daûr chei ch’a àn buine cussience.

16 Cuintri dai triscj cui podevial jevâ sù a parâmi,

metisi cuintri dai delincuents cui podevial?

17 Se nol fos vignût il Signôr in gno jutori,

par un fîl no sarès lât jù

te cjase là che ducj a tasin.

18 Al bastave ch’o ves dite: “Il gno pît al clope”,

e mi tignive sù, Signôr, la tô gracie.

19 Se al sidiave il gno cûr un mâr di fastidis,

il to confuart al solevave la mê anime.

20 Puedial dîsi de tô bande un tribunâl di tristerie,

ch’al fâs a dispiet de leç dome robatis?

21 Si butin cuintri dal just par copâlu

e il sanc nocent a condanin.

22 Ma il Signôr al è deventât il gno ripâr,

il gno Diu la crete che mi pare.

23 Al fasarà colâ parsore di lôr la lôr tristerie;

ju fasarà murî pe lôr malicie,

ju fiscarà il Signôr, il nestri Diu.

Notis:

  • 94,6 - Tal mont biblic, la vedue, il vuarfin e il forest (insieme cul predi) a son lis classis plui debulis e espostis. Il VT al racomandave une vore di viodi di lôr (Is 1,17; Ml 3,5; Sal 72,4), sul esempli di Diu “pari dai vuarfins e vuardean des veduis” (68,6).
  • 94,9 - L’orele e je viodude tant che une plante ch’e à lis sôs lidrîs dentri tal cjâf.
  • 94,10 - Diu al è chel ch’al sa dut; l’om al è chel che nol sa nuie o ch’al sa robis che no valin nuie. Un test doprât ancje di Pauli par dimostrâ il nuie de sapience umane (1 Cor 3,20).
  • 94,20 - Lis sentencis injustis che i tribunâi a fasevin a damp dal nocent e dal puar a son consideradis lidrîs e simbui di dutis lis disgraciis dal popul ebraic.
Cjapitui: