BIBIE IN LINIE

Cjapitul 79

LIBRI I

Lament de comunitât di Israel ridusude te streme plui nere (78)

79 1 Salm. Di Asaf.

Diu, a son jentrâts i forescj te tô ereditât,

a àn profanât il to sant templi,

a àn ridusude Gjerusalem in maseriis.

2 Ur àn dât di mangjâ ai ucei dal cîl

i cuarps dai tiei fameis,

la cjar dai tiei amîs

ai nemâi de campagne.

3 A àn spandût il lôr sanc come ch’al fos aghe

torator di Gjerusalem, cence che nissun no ur des sepulture.

4 Pai nestris confinants o sin deventâts une vergogne

nus sbelein e nus cjolin vie chei che ator di nô a vivin.

5 Fint cuant mo, Signôr?

Âstu propit di restâ inrabiât par simpri?

Àe di brusâ come il fûc la tô gjelosie?

6 Scjarie sui forescj dute la tô fumate,

sun chei che no ti cognossin,

e sui reams che il to non no clamin;

7 parcè che a àn glotût Jacop

e a àn fiscade la tô cjase.

8 Cuintri di nô no sta tirâ fûr lis colpis dai paris.

Spessee a vignînus incuintri cul to boncûr,

parcè che o sin ridusûts te plui grande streme.

9 Diu, nestri salvadôr, dànus jutori,

pe glorie de tô innomine;

a laut dal to non salvinus e perdone i nestris pecjâts.

10 Parcè mo i forescj varessino di dînus:

“Dulà isal il lôr Diu?”.

Che si palesi sot dai nestri vôi framieç dai popui

il svindic pal sanc dai tiei fameis ch’al è stât spandût.

11 Ch’al rivi fintremai a la tô presince

il gemit dai presonîrs;

in reson dal to braç plen di fuarce

salve chei che a la muart a son distinâts.

12 Torniur ai nestris confinants siet voltis plui,

de vergogne ch’a àn butade sore di te, Signôr.

13 Nô, invezit, to popul e trop che tu passonis,

ti disarìn graciis par simpri,

o cjantarìn lis tôs lauts di ete in ete.

Notis:

  • 79,2 - La mancjance di sepulture e jere considerade un grant delit par chel ch’al jere colpe e une disgracie orende par chel ch’al jere vitime (Gjer 7,33).
  • 79,8 - La leç de retribuzion e colave dai paris sui fîs, come che si lei tal libri de leç (Es 20,5). La problematiche de responsabilitât personâl e coletive e ven tratade in Ez 33.
  • 79,10 - Se il popul al patìs, al cjape di mieç ancje il bon non di Diu tai confronts dai forescj (Gl 2, 17).
  • 79,12 - Un svindic che par nô al semearès sproposetât, in chê volte al jere normâl (Gjen 4,15: Cain; 4,25: Lamec; Lv 26,18.21.28).
Cjapitui: