BIBIE IN LINIE

Cjapitul 62

LIBRI I

In Diu l’uniche sperance che no falìs (61)

62 1 Al mestri al coro. Su “Idutun”. Salm. Di David.

2 Dome in Diu si cuiete la mê anime,

parcè che di lui e ven la mê salvece.

3 Dome lui al è la mê crete e la mê salvece,

il fuartin che mi pari: no cloparai par mai.

4 Cuintri di un om fin cuant mo acanîsi,

par butâlu jù ducj insieme,

tant che un mûr che si bute,

une murae ch’e slache?

5 Dome di butâlu jù di adalt a smicjin;

si vantin des bausiis:

a disin ben cu la bocje

e cul cûr dome mâl a bramin.

6 Dome in Diu si cuiete la mê anime,

parcè che di lui e ven la mê sperance.

7 Dome lui al è la mê crete e la mê salvece,

il fuartin che mi pari: no cloparai par mai.

8 In Diu e je la mê salvece e la mê glorie;

il fuartin che mi pare e il gno ripâr a son in Diu.

9 Fidaitsi simpri di lui, vualtris ch’o sês il so popul;

denant di lui sbrocait il vuestri cûr.

Diu al è chel che nus pare.

10 I fîs di Adam a son dome une soflade,

i oms a son rude bausie.

Metûts insieme su la belance,

a pesin mancul di un buf di aiar.

11 No stait a poiâsi su la prepotence,

e nancje no stait a inludisi cu la robe robade.

Nancje tes ricjecis, par grandis ch’a sedin,

in cûr no stait a tacâsi.

12 Une robe le à dite Diu,

anzit dôs ind ài sintudis di lui:

che la potence e je di Diu

e ch’al è to, Signôr, il boncûr.

13 Parcè che tu ognidun tu pais

daûr des sôs voris.

Notis:

  • 62,4 - Fint cuant? Un che nol viôt dongje la fin dai siei patiments nol pò no jessi malpazient e domandâsi trop ch’al à ancjemò di penâ.
  • 62,9 - Il salmist al vûl comunicâ a la coletivitât la sô esperience di fede.
  • 62,10 - I libris sapienziâi a batin di un continui sul nuie (“vanitât”) de vite dal om (Jp 7,7; Qo 1,1s). Dome une salvece plui grande e plui alte e pò vinci chest realisim disperât.
  • 62,11 - Ca e là te leterature sapienziâl si cjate di chescj invîts a limitâsi tes ricjecis e tai bens di chest mont (Jp 27,13-14).
Cjapitui: