BIBIE IN LINIE

Cjapitul 59

LIBRI I

Un nocent al domande jutori cuintri des acusis dai nemîs invelegnâts (58)

59 1 Al mestri dal coro. “No sta fiscâ”. Di David. Miktam.

Cuant che Saul al mandà oms a tignî di voli la cjase e a copâlu .

2 Liberimi dai miei nemîs, gno Diu,

menimi a salvament di chei che intor mi saltin.

3 Liberimi di chei ch’a fasin dome robatis,

salvimi di chei che dome di sanc a àn gole.

4 Parcè che a àn tindudis palissis a la mê vite,

int prepotente cuintri di me si bute.

Cuintri di te no mi soi metût,

no ài fat nissun pecjât, Signôr;

5 cence ch’o vedi nissune colpe

si dan dongje e si prontin.

Dismoviti, venmi incuintri e cjale.

6 Ma tu, Signôr des schiriis,

Diu, Diu di Israel,

jeve sù e anìn a viodi ducj i popui,

cence nissun dûl di chei ch’a fasin mâl.

7 Vuacant come cjans a tornin sore sere

e ator pe citât a balinin.

8 Ve, ur cole la bave de lôr bocje,

framieç dai lavris a àn spadis,

e a disin: “Isal cualchidun ch’al scolte?”.

9 Ma tu, Signôr, tu ur ridis daûr,

ducj i popui tu sbeleis.

10 Fuarce mê, dome te ti spieti:

parcè che tu sês tu il gno ripâr, o Diu.

11 Che il gno Diu di boncûr mi vegni incuintri,

che cuintri dai miei nemîs Diu mi fasi gjoldi.

12 No sta copâju, par no che il gno popul ju dismentei;

sparniciju cu la tô fuarce e distiriju,

tu, Signôr, che il nestri scût tu restis.

13 Ogni peraule ch’a disin

e je une blesteme su la lôr bocje;

ma a restaran cjapâts te rêt de lôr supierbie.

Par dut il mâl e pes bausiis ch’a disin,

14 fruciju te tô fumate, fruciju,

di mût che no si ju viodi altri.

A savaran cussì fin tai confins de tiere

che in Jacop al è Diu il Signôr.

15 Vuacant come cjans a tornin sore sere

e ator pe citât a balinin;

16 a van a cirî di mangjâ e, se no ’nt cjatin,

la gnot cussì a passin.

17 Jo invezit o cjantarai la tô fuarce

e o laudarai il to boncûr a buinore.

Parcè che tu sês stât gno ripâr e mê salvece,

cuant che la disperazion mi cjapave.

18 Fuarce mê, ti cjantarai.

Diu gno, tu sês il gno ripâr,

tu, Diu gno, tu sês il gno boncûr.

Notis:

  • 59,5 - “Dismoviti!”. Al è il berli di vuere di Israel, che i domande al Signôr des schiriis di vignî fûr de arcje a puartâ salvece.
  • 59,8 - O sin tal telâr di une vuere di peraulis, come ogni cause o judizi, là che la prime arme di difese e di ofese e je la lenghe.
  • 59,14 - Il Signôr, dal so templi di Gjerusalem, al à un podê judiziari universâl e lu dopre par fruçâ ducj i nemîs di Israel. La convinzion nete che Diu al jere il Signôr di Israel e je stade il plui grant stralenc cuintri de istituzion monarchiche (Jd 8,23).
Cjapitui: