BIBIE IN LINIE

Cjapitul 16

LIBRI I

Diu, il ben plui grant (15)

16 1 Cjante. Di David .

Ten cont di me, Diu, parcè che li di te mi pari.

2 I ài dit al Signôr : “Tu sês tu il gno Signôr,

parsore di te nissun altri ben no ’nd ài”.

3 La sô passion e je par ducj i sants ch’a son su la tiere;

in lôr al fâs spetacui cu la sô gracie.

4 A ingrumin une disgracie daûr chê altre

chei che daûr di un diu forest a corin.

Une gote di sanc par lôr no strucjarai,

e il lôr non no varai sui miei lavris.

5 Signôr, part de mê ereditât e gno cjaliç,

tes tôs mans il gno distin tu strengis;

6 lis cuardis a son coladis par me in tiere buine,

la mê ereditât mi plâs tant che mai.

7 O benedissarai il Signôr che mi à dade sapience,

ancje vie pe gnot il gno cûr mi inscuele.

8 Il Signôr al è simpri denant dai miei vôi;

se si met a la mê gjestre, no cloparai.

9 Par chel il gno cûr al è content

e al gjolt dentri vie,

parfin la mê cjar e polse sigure.

10 Parcè che no tu i darâs a lis inferis la mê anime,

no tu lassarâs che il to amì al ledi a finîle te tombe.

11 Tu mi fasarâs cognossi il troi de vite:

denant di te gjonde fin parsore il cjâf,

ligrie cence fin a la tô gjestre.

Notis:

  • 16,3 - Tal VT la santitât e jere carateristiche uniche dal Signôr. Su la tiere si pò vê duncje dome une santitât par partecipazion, ch’e rive su robis, lûcs o personis consacradis o dedicadis a Diu.
  • 16,6 - Lis cuardis a indicavin tant il mieç par misurâ che il teren misurât o, miôr, la part tocjade in ereditât.
  • 16,10 - Finîle te tombe. Il test ebraic si pò lei tant come “buse, palisse, sepulcri” che come “ruvine, fin, coruzion, putrefazion”. La glesie apostoliche lu à cjapât in cheste seconde acezion, lant però plui in là dal sens leterâl stret.
Cjapitui: