BIBIE IN LINIE

Cjapitul 147

LIBRI I

La peraule di Diu e pò dut par chei che lu temin (146-147)

147 1 Aleluia.

Al è biel cjantâi al nestri Diu;

al è propit dolç dâi sù la laude.

2 Il Signôr al torne a fâ sù Gjerusalem,

al tire dongje i fîs di Israel sparniçâts su la tiere.

3 Chei ch’a àn il cûr crevât lui ju risane

e al medee dutis lis lôr feridis.

4 Lui al conte il numar des stelis,

par non une par une lis clame.

5 Grant al è il nestri Diu

e cence confin la sô potence;

ce ch’al sa lui nissun nol pò calcolâlu.

6 Il Signôr al ten sù i piçui,

ma i triscj ju sdrume fin par tiere.

7 Cun cjantis di agrât cjantait al Signôr,

cu la citare cjantait pal nestri Diu.

8 Lui al cuvierç il cîl di nûi,

al prepare la ploe pe tiere,

su pes monts al fâs menâ la jerbe.

9 Ur dà la bocjade a lis bestiis,

ai piçui dal corvat che viers di lui a piulin.

10 Daûr de vigorie dal cjaval nol bacile

e nancje pes gjambis dal om nol bacile.

11 Lui al preferìs chei che lu rispietin,

chei ch’a stan fidâts sul so boncûr.

12 Gjerusalem, dài glorie al Signôr,

Sion, laude il to Diu;

13 parcè che al à rinfuarçâts i clostris des tôs puartis,

al à benedît i tiei fîs dentri vie.

14 Tai tiei confins lui al à metude pâs,

cu la flôr dal forment ti sostente.

15 Al mande su la tiere i siei ordins,

e cor biel svelte la sô peraule.

16 Al fâs colâ la nêf tant che la lane,

al sparnice la gilugne come cinise.

17 Al mole jù come fruçons la tampieste;

de sô glace a sborfin fûr lis aghis.

18 Al mande la sô peraule e lis disfe,

al fâs svintâ il so flât e lôr a scorin.

19 I conte a Jacop la sô peraule,

a Israel i siei decrets e lis sôs sentencis.

20 Chest no lu à fat cun nissun altri popul,

a nissun di lôr no ur à pandûts i siei judizis.

Aleluia.

Notis:

  • 147,3 - La depuartazion in Babilonie e je viodude tant che une feride mortâl. Tornant a menâ dongje il so popul, il Signôr al fâs di miedi e di midisine.
  • 147,9 - Diu al proviôt di fen lis bestiis dumiestiis e di bocjade i nemâi salvadis, che culì a son rapresentâts dai piçui dal corvat.
  • 147,10 - Te Bibie si bat fuart sul fat che i mieçs umans no rivin a salvâ nissun (Is 40,29-30; Am 2,15; 1 Sam 17,47; Sal 18,30; 33,16-17).
  • 147,12 - La Volgade daûr dai LXX, e met chest toc come un salm par cont so, cul numar 147 (Lauda, Jerusalem, Dominum).
  • 147,13 - Salacor si fâs riferiment a la ricostruzion des muris organizade di Neemie a la fin dal V sec. p.d.C. (Ne 3). Li si fevele ancje dai clostris par sigurâ lis puartis.
  • 147,16 - Te tiere di Canaan la nêf e je une robe tant rare come che e je ordenarie la lane. Par dî che Diu al moltipliche i fats straordenaris fasintju deventâ ordenaris.
Cjapitui: