BIBIE IN LINIE

Cjapitul 119

LIBRI I

Meditâ cun savôr la leç di Diu par rivâ a la fede e al amôr (118)

119 Alef

1 Furtunâts chei ch’a van indenant pe strade juste,

chei che te leç dal Signôr a cjaminin.

2 Furtunâts chei che tal so volê si mantegnin

e che cun dut il cûr lu cirin.

3 Sigûr che no fasin mâl di sorte

ma pai siei trois a cjaminin.

4 Tu tu âs dât ordin

che i tiei decrets a sedin metûts ben in vore.

5 Ch’a sedin sigûrs i miei trois

par ch’o puedi meti in vore i tiei ordins.

6 Alore no mi tocjarà di vergognâmi

s’o varai tignût cont des leçs che tu âs fatis.

7 Cuntun cûr sclet ti ringraciarai,

cuant che o varai imparadis lis tôs sentencis ch’a son justis.

8 I tiei comandaments o intint di custodîju:

no sta bandonâmi par mai.

Bet

9 Cemût podaraial un zovin tignî monde la sô strade?

Metint in vore la tô peraule.

10 Ti voi cirint cun dut il cûr:

no sta fami slontanâ dai tiei ordins.

11 O ten strentis tal cûr dutis lis tôs promessis,

in mût che cuintri di te no pecji.

12 Che tu sedis benedet, Signôr:

insegnimi i tiei ordins.

13 O conti cui miei lavris

dut ce ch’e à dit la tô bocje.

14 Tal troi dal to volê o met dute la mê ligrie,

plui di ogni altre furtune.

15 Sui tiei comandaments o vuei rifleti,

scrutinâ i tiei trois.

16 Inte tô leç e je la mê pâs;

no dismentearai lis tôs peraulis.

Ghimel

17 Viôt di jessi bon cul to famei:

o vivarai e o tignarai cont des tôs peraulis.

18 Vierç i miei vôi,

par che i spetacui de tô leç o puedi viodi.

19 Jo o soi un pelegrin su la tiere:

i tiei comandaments no sta platâmi.

20 La mê anime si consume di gole

viers dai tiei precets in ogni ete.

21 Tu tu âs menaçâts i supierbis:

maladets chei ch’a van fûr de tô strade.

22 No sta lassâ che mi svergognin e mi spresein,

parcè che o soi lât daûr dal to volê.

23 I potents si sentin e di me a tabain;

ma il to famei al rumìe i tiei ordins.

24 La tô leç e je la mê gjonde,

jo dome di jê mi lassi conseâ.

Dalet

25 E je distirade tal pulvin la mê anime:

torne a tirâmi sù seont lis tôs peraulis.

26 Ti ài palesâts i miei trois e tu tu mi âs rispuindût;

insegnimi i tiei ordins.

27 Fasimi cognossi la strade di ce che tu comandis:

o vuei meti riflès sui tiei spetacui.

28 Pal aviliment e vai la mê anime:

dàmi fuarce seont lis tôs peraulis.

29 Ten lontane di me la strade de bausie;

la tô leç regalimi.

30 O ài sielzude la strade de fedeltât,

o ài preferît ce che tu tu pensis.

31 O ài stât daûr al to volê:

fâs, Signôr, che no vedi di pintîmi.

32 Pe strade dai tiei precets o cjamini,

parcè che tu il gno cûr tu slargjis.

He

33 Insegnimi, Signôr, la strade dai tiei ordins:

fint insomp o vuei lâ di chê bande.

34 Dàmi sintiment par che la tô leç o meti in vore

e le tegni cont cun dut il cûr.

35 Pal troi dai tiei comandaments indrecimi;

parcè che li e sta dute la mê ligrie.

36 De bande dal to volê plee il gno cûr

e no de brame dal vuadagn cence scrupul.

37 Slontane i miei vôi dal cjalâ robis che no valin;

fasimi vivi su la tô strade.

38 Manten cul to famei la tô promesse,

chê che viers dal to timôr mi mene.

39 Slontane la vergogne che mi spavente;

a son propit bogns i tiei ordins.

40 Ve, dai tiei comandaments o ài gole,

fasimi vivi inte tô justizie.

Vau

41 Ch’al rivi chi di me, Signôr, il to boncûr;

la tô salvece, seont la tô promesse.

42 Chel che mi svilane o savarai rispuindii,

parcè che o stoi fidât su la tô peraule.

43 No sta tirâmi vie de mê bocje la peraule de veretât,

parcè che o speri te tô justizie.

44 O tignarai la tô leç simpri di voli,

tai secui, par in eterni.

45 O larai indenant cun sigurece,

parcè che i tiei comandaments o brami.

46 Ancje denant dai rês dal to volê o fevelarai,

cence mai vergognâmi.

47 Pai tiei precets mi indalegri:

ur vuei un ben di vite.

48 O alçarai lis mês mans viers de tô leç che o ami,

sui tiei comandaments o pensarai parsore.

Zain

49 Impensiti de peraule che tu i âs dade al to famei:

tu mi âs dât parie ancje la sperance.

50 Chest mi à dât confuart te mê miserie;

mi à fat tornâ a vivi la tô promesse.

51 Fin tai vues mi àn svilanât i supierbis,

ma jo de tô leç no ài sgarât.

52 Mi soi impensât, Signôr, di ce che tu âs dit par vieri,

e mi soi consolât.

53 Cuintri dai triscj mi è vignude sù la fote,

parcè che pe tô leç no bacilin.

54 I tiei comandaments a son par me une cjante

tal gno pelegrinâ sore tiere.

55 Vie pe gnot, Signôr, dal to non mi soi ricuardât;

la tô leç o vuei custodîle.

56 Chest mi sucêt

parcè che i tiei precets o met in vore.

Het

57 Mi soi dit: il distin che mi tocje

al è di tignî cont des peraulis dal Signôr.

58 Cun dut il cûr o cîr la tô muse:

dàmi la tô gracie seont la tô promesse.

59 O ài scrutinadis lis mês stradis

e o ài indreçât i miei pas viers dal to volê.

60 O spessei, no vuei inclapâmi

tal meti in vore i tiei ordins.

61 Mi àn inturtiçât i laçs de int triste,

ma la tô leç no le dismentei.

62 Tal cûr de gnot o jevi a ringraciâti

pai tiei ordins ch’a son robe juste.

63 O soi amì di chei che ti rispietin

e di chei che la tô leç a metin in vore.

64 Dal to boncûr, Signôr, e je incolme la tiere:

insegnimi ce che di me tu vuelis.

Tet

65 Tu i âs fat dome ben, Signôr, al to servidôr

seont la tô peraule.

66 Insegnimi a capî e a cognossi:

o vuei stâ salt in ce che tu comandis.

67 Prin di jessi umiliât o jeri fûr di troi;

cumò mi ten grampât a la tô promesse.

68 Tu tu sês bon e cun afiet tu tratis:

i tiei decrets fasimi cognossi.

69 I supierbeôs a àn semenât cuintri di me bausiis;

cun dut il cûr la tô leç o metarai in vore.

70 Grivi tant che il gras al è il lôr cûr;

jo invezit te tô leç mi consoli.

71 Al è ben par me s’o soi stât umiliât:

la tô leç o impararai.

72 E je un ben par me la leç de tô bocje,

plui che no miârs di tocs di arint e di aur.

Jod

73 Lis tôs mans mi àn fat e poleât:

dàmi sintiment e i tiei decrets o impararai.

74 Mi viodaran chei che ti rispietin e a saran in ligrie,

parcè che o stoi fidât dome su la tô peraule.

75 O ricognòs, Signôr, ch’al è just ce che tu fasis

e che tu âs vude reson di umiliâmi.

76 Ch’al vegni a dâmi confuart il to boncûr,

seont ce che tu i âs imprometût al to famei.

77 Ch’al rivi chi di me il to boncûr par che o vedi vite,

parcè che la tô leç e je la mê contentece.

78 Che i supierbeôs si vergognin di vêmi tibiât cence merit:

jo ai tiei comandaments o pensarai.

79 Che si voltin viers di me chei che ti temin,

chei che i tiei insegnaments a cognossin.

80 Il gno cûr ch’al sedi dut cjapât dai tiei ordins,

par no che mi tocji di pintîmi.

Caf

81 La mê anime si consume viers de tô salvece,

parcè che o speri te tô peraule.

82 I miei vôi si consumin viers de tô promesse e o dîs:

“Cuant mi consolarâstu?”.

83 O soi deventât tant che une bufule infumentade,

ma no ài dismenteât gran ce che tu âs ordenât.

84 Trops sarano ancjemò i dîs dal to famei?

Cuant fasarastu sentence

cuintri di chei che mi lambichin?

85 I triscj mi stan prontant busis,

chei che sul troi de tô leç no si tegnin.

86 A son vêrs ducj i tiei ordins;

cence reson mi tormentin, anìn a dâmi jutori.

87 Par un pêl no mi àn svinidrît di cheste tiere,

e instès i tiei comandaments no ài dismenteât.

88 Dàmi vite seont il to boncûr,

par ch’o puedi meti in vore ce ch’e à dite la tô bocje.

Lamed

89 Signôr, la tô peraule e dure par simpri;

e reste salde tant che i cîi.

90 Di ete in ete e dure la tô fedeltât;

tu âs rinsaldade la tiere e jê no slache.

91 In gracie de tô leç vuê si sostegnin,

parcè che a son ducj al to servizi.

92 Se la tô leç no fos stade la mê gjonde,

dopomai che te disperazion le varès finide.

93 No mi dismentearai dal to volê par mai,

parcè che al è stât chel che mi à fat tornâ a vivi.

94 O soi to: anìn a salvâmi,

parcè che o cîr ce che tu comandis.

95 I triscj si son butâts cuintri di me par ruvinâmi:

ma jo o cîr di capî ce che di me tu vuelis.

96 O ài viodût che i mancje alc a ogni robe rifinide,

dome i tiei comandaments a son grancj sore ogni misure.

Mem

97 Cetant che la tô leç mi è cjare!

Le voi rumiant dute la zornade.

98 La tô leç mi à fat deventâ plui savi dai miei nemîs,

parcè che le ài simpri par dongje.

99 O soi deventât plui savi dai miei mestris,

parcè che o ài simpri intal cjâf ce che tu vuelis.

100 O ài plui sintiment dai viei,

parcè che o soi lât pe tô strade.

101 O ài tignût il gno pît in distance di ogni strade brute,

tignint simpri di voli la tô peraule.

102 No ài mai sgarât dai tiei judizis,

parcè che tu sês stât tu a fâmi di mestri.

103 Ce dolcis ch’a son pal cîl de mê bocje lis tôs promessis,

lis brame plui de mîl la mê bocje.

104 Mi dan sintiment i tiei ordins,

par chest o ài in asse ogni strade di bausie.

Nun

105 E je un ferâl pal gno pît la tô peraule,

une lum pal gno troi.

106 Lu zuri e lu confermi:

o tignarai cont des tôs sentencis.

107 O soi avilît fûr di misure:

fasimi tornâ di ca, Signôr, seont la tô peraule.

108 Ve a grât, Signôr, ce che ti ufrìs la mê bocje;

insegnimi lis tôs stradis.

109 E je simpri a riscjo la mê vite,

ma la tô leç instès no dismentei.

110 E à tindût laçs cuintri di me la int triste,

ma jo no mi soi slontanât dai tiei ordins.

111 La tô leç e je la mê ereditât par simpri,

mi jemple propit il cûr di gjonde.

112 O ài obleât il gno cûr a meti in vore lis tôs sentencis,

fin dapît e par simpri.

Samec

113 No pues gloti chei che no àn fermece;

jo invezit la tô leç o ami.

114 Tu tu sês il gno scût e la mê fuartece:

o stoi fidât su la tô peraule.

115 Ducj vualtris triscj, laitmi fûr dai vôi:

o vuei meti in vore i ordins dal gno Diu.

116 Tenmi sù seont la tô promesse e o vivarai;

no sta tradî la mê sperance.

117 Tenmi sù e le scapolarai;

o pensarai simpri ai tiei decrets cun gjonde.

118 Chei che si slontanin de tô leç no tu puedis viodiju;

dut ce ch’a masanin al larà in strucje.

119 Come vanzums tu tu stimis ducj i triscj de tiere;

par chel la tô leç jo le ami.

120 La mê cjar par pôre di te si sgrisule,

o ài rivuart pes tôs sentencis.

Ain

121 Ce ch’al è just e al va ben lu ài metût in vore:

no sta bandonâmi tes mans di chei che mi scjafoin.

122 Dài al to famei une capare dal ben che tu i vuelis,

e che i triscj no mi tibiin.

123 I miei vôi si consumin tal cirî la tô salvece,

tal cirî la tô promesse di justizie.

124 Trate il to famei seont il to boncûr;

insegnimi i tiei ordins.

125 Jo o soi un dai tiei fameis: dàmi inteligjence,

par rivâ a capî ce che tu vuelis.

126 Signôr, al è rivât il moment di messedâsi:

la tô leç le àn strapaçade.

127 Par chel jo i ten ai tiei ordins

plui che no al aur, al aur plui fin ch’al sedi.

128 Par chel jo o stimi juscj ducj i tiei comants,

cu la cuâl che no pues nulî nissun troi di bausie.

Pe

129 A son un spetacul i tiei ordins;

par chel la mê anime ju met in vore.

130 E dà lûs la rivelazion des tôs peraulis;

ur dà sintiment ai sempliçs.

131 O vierç cun arsetât la mê bocje,

parcè che la tô leç o brami.

132 Ve dûl di me e ven a cjatâmi,

come che tu fasis cun chei che al to non i tegnin.

133 Rinfuarce i miei pas seont la tô promesse;

che no sedi paronât di nissune tristerie.

134 De sclavitût dal om deliberimi,

e o metarai in vore i tiei ordins.

135 Fâs lusî la tô lûs sul to famei;

il to volê insegnimi.

136 Dai miei vôi riui di lagrimis a spissulin,

parcè che la tô leç no custodissin.

Zade

137 Tu tu sês just, Signôr,

e al va ben ce che tu distinis.

138 Tu âs comandade la tô leç cun justizie,

cuntune veretât ch’e je uniche.

139 La mê passion par te mi consume,

parcè che i miei nemîs a àn dismenteadis lis tôs peraulis.

140 E je cence fin monde la tô promesse:

il to famei i ten che mai.

141 Jo o soi piçul e mi sbelein,

ma la tô leç no ài dismenteade.

142 La tô justizie e je une justizie eterne,

la tô leç e je rude veretât.

143 Mi àn gafât l’aviliment e la pôre,

ma cui tiei comandaments jo mi consoli.

144 Il to volê al è just par simpri;

fasimal capî e o vivarai.

Qof

145 Cun dut il cûr o berli: Rispuindimi, Signôr!.

O vuei meti in vore i tiei ordins.

146 O berli viers di te: salvimi!

O vuei tignî cont de tô strade.

147 Mi presenti denant dì clamant jutori:

o speri tes tôs peraulis.

148 I miei vôi a rivin prin des vuaitis

tal meti riflès su lis tôs promessis.

149 Scolte la mê vôs seont il to boncûr, Signôr;

seont la tô sentence fasimi vivi.

150 I miei nemîs a tradiment mi frontin:

lontans de tô leç a restin.

151 Ma tu, Signôr, tu mi sês dongje,

e a son juscj ducj i tiei ordins.

152 I tiei comandaments ju cognòs dopomai,

tu ju âs stabilîts par simpri.

Res

153 Cjale in ce stâts ch’o soi e salvimi,

parcè che la tô leç no ài dismenteade.

154 Difint la mê cuistion e sfrancjimi;

fasimi tornâ di ca seont la tô promesse.

155 E je lontane dai triscj la salvece,

parcè che daûr dai tiei decrets no bacilin.

156 Al è grant, Signôr, il to boncûr;

fasimi tornâ a vivi seont la tô peraule.

157 I nemîs che mi stan sot a son masse,

ma jo il to volê no lu ài butât di bande.

158 O ài viodût i traditôrs e mi à tocjât di rivielâmi,

parcè che no tegnin cont de tô promesse.

159 Viôt trop ben che ur vuei ai tiei comandaments, Signôr;

seont il to boncûr torne a fâmi vivi.

160 La fedeltât e je il struc de tô peraule;

ogni to just decret al dure par simpri.

Sin

161 Cence une reson i grancj mi lambichin,

ma il gno cûr al à rivuart des tôs peraulis.

162 Jo o cjati la mê pâs inte tô promesse,

come un che si è intivât tun grant tesaur.

163 O ài in asse la falsetât e no le sopuarti;

impen che la tô leç o ami.

164 Siet voltis in dì jo ti laudi,

par vie des robis justis che tu âs ditis.

165 Chei ch’a amin la tô leç a son cjamâts di pâs;

no àn nuie che ju inçopedi.

166 O spieti, Signôr, il to jutori;

i tiei comandaments o met in vore.

167 E ten cont dal to volê la mê anime,

i vûl un ben di vite.

168 O ten cont di ce che tu ordenis e tu insegnis;

denant dai miei vôi o ài lis tôs peraulis.

Tau

169 Ch’al rivi li di te, Signôr, il gno berli;

fasimi capî ben lis tôs peraulis.

170 Ch’e rivi denant di te la mê preiere;

liberimi seont la tô promesse.

171 Ch’a cjantin la tô laut i miei lavris,

parcè che la tô leç tu mi insegnis.

172 La mê lenghe ch’e cjanti la tô promesse,

parcè che a son ducj juscj i tiei ordins.

173 La tô man ch’e vegni in gno jutori,

parcè che o ài sielzude la tô strade.

174 O brami, Signôr, la tô salvece;

la tô leç e je la mê gjonde.

175 La mê anime ch’e vivi e che ti laudi;

mi pararan i tiei judizis.

176 Tant che une piore fûr di trop o voi indenant a sorte:

ven a cirî il to famei

parcè che i tiei precets no dismentei.

Notis:

  • 119,21 - Ancje tal GT, a vegnin maludîts chei ch’a operin cuintri de leç di Diu (Mt 25,41).
  • 119,55 - La gnot e je il moment che il fedêl al medite cun plui profonditât la leç di Diu.
  • 119,57 - Al è il stes concet di 16,5: “Il Signôr al è part de mê ereditât e gno bocâl”.
  • 119,70 - Tal lengaç biblic, il cûr gras al è chel che no si sint nissune macje e nissune colpe cuant che Diu lu clame a convertîsi (Is 6,10). Nô o fevelìn di “cûr pelôs”.
  • 119,105 - Il verset al revoche Pr 6,23: “Il comant al è propit un lampion, e une lûs l’insegnament, e troi de vite la cridade ch’e corêç”.
  • 119,164 - Il numar “siet” al è simbul di completece; culì al vûl dî che si à di preâ di continui (viôt Lc 18,1). Il numar siet al ven fûr ancje te cuistion dal perdon (Mt 8,21).
  • 119,176 - Il paragon al riclame Gjer 50,6 là che si fevele di Israel in esili tant che un trop di pioris dispierdudis. La rispueste a cheste domande e preiere le darà tal GT il bon pastôr (Mt 18,12).
Cjapitui: