la SAPIENCE e i siei conseis
Preambul
29 1 L’om che, corezut dispes, al ten dûr in tal fal,
al sarà fruçât a colp e cence remission.
2 Cuanche a govèrnin i jusc’, il popul al tire il flât;
cuanche a comàndin i trisc’, il popul al suspire.
3 Un om che j ûl ben a la sapience al fâs content il pari;
chel ch’al bat lis pelandis al mangje dut.
4 Cu la justissie un re al rinfuartis la sô tiere;
chel ch’al scuêt masse le pare in fruç.
5 Un om ch’al slisse il so prossim
j tint une palisse sot dai siei pîs.
6 Tal pecjât di un trist e je une palisse;
invessit il just al gjolt e si racree.
7 Il just al cognos il dirit dai puars,
ma il trist nol capìs reson.
8 I oms cence scrupui a savòltin la sitât,
i savis a cidìnin la rabie.
9 Se un savi al à une cause cun tun stupit,
ch’al balini o ch’al ridi nol varà mai pâs.
10 Chei ch’a còpin a àn in asse il just;
i onesc’ invessit a van a cirîlu.
11 Il stupit al bute fûr dute la sô rabie;
il savi invessit le ten dentri e le frene.
12 Se un sorestant al va daûr des bausiis,
duc’ i siei fameis a devèntin trisc’.
13 Il puar e chel ch’al tibìe a van insieme:
al è il Signôr ch’al dà la lûs ai vôi di duc’ i doi.
14 Un re ch’al rêç cun justissie i puars
al rinfuarce la sô sente par simpri.
15 Vuiscje e corezion a dan il sintiment;
l’om lassât a slas al fâs vergognâ sô mari.
16 Cuanche a comàndin i trisc’ il pecjât al cjape pît,
ma i jusc’ a rivaran a viodi la lôr ruvine.
17 Corêç to fi e ti darà confuart;
j darà sodisfazions a la tô anime.
18 Cuanche no ’nd’è visions, il popul al va in sfas;
ma chel ch’al met in vore la leç al è content.
19 Cu lis cjàcaris no si corêç un famei;
al capìs ben lui, ma nol ubidis.
20 Viodistu un om ch’al è spedît di cjàcare?
Al è plui ce sperâ tun stupit che no in lui.
21 Chel ch’al cjarine il so famei di frut in sù,
tal ultim chel al deventarà un cence agrât.
22 L’om scjaldinôs al invie lis barufis
e l’om rabiôs al moltipliche i pecjâçs.
23 La supierbie dal om e finis cul sbassâlu
e l’om cence pratesis al varà onôr.
24 Al fâs lis parts cun tun lari e al à in asse la sô anime
chel ch’al sint la maludizion e nol palese nuje.
25 La pore dal om ti met tune palisse;
chel che si fide dal Signôr al è tal sigûr.
26 And’è tanc’ ch’a cìrin il bonvolê dal sorestant,
ma il distin di ognun al ven dal Signôr.
27 Il trist al è une vergogne pai jusc’
e i oms drets a son une vergogne pai trisc’.