BIBIE IN LINIE

Cjapitul 28

la SAPIENCE e i siei conseis

Preambul

28 1 Il trist al scjampe ancje se nissun no j côr daûr;

il just, tanche un leon di chei zovins, no si scompon.

2 Cuanche une tiere e je sotsore, e à masse sorestanz;

cun tun om inteligjent e savi l’ordin al dure a lunc.

3 Un om sacrilic ch’al tibìe i puars:

al è ploe ch’e fische e ch’e fâs mancjâ il pan.

4 Chel ch’al va cuintri de leç j dà reson al trist;

chel ch’al va daûr de leç al è in lote cuintri di lui.

5 I trisc’ no rìvin a capî ce ch’al è just;

chel ch’al cîr il Signôr al capìs dut.

6 Al vâl plui un puar ch’al vîf cun onestât

che no un ch’al vîf malamentri ancje s’al è siôr.

7 Chel ch’al rispiete la leç al è un fi ch’al à sintiment;

chel ch’al pratiche i ligjeris al disonore il pari.

8 Chel ch’al cres la sô ricjece cu l’usure e cul interes,

le ingrume par chel ch’al à remission dai puars.

9 Chel ch’al volte la orele par no sintî la leç,

ancje la sô prejere e ven rifudade.

10 Chel ch’al fâs straviâ i jusc’ par une brute strade,

al colarà ancje lui in te buse;

i jusc’ invessit a ereditaran la furtune.

11 Un si lu space par savi parcè che al è siôr,

ma il puar ch’al à sintiment j mostrarà ch’al è in tuart.

12 Cuanche a vìncin i jusc’ la ligrie e je grande;

cuanche a vìncin i trisc’ le tòvin duc’.

13 Chel ch’al plate lis sôs colpis nol varà furtune;

chel che lis pant e al scjampe al varà remission.

14 Furtunât l’om ch’al à simpri timôr;

chel che invessit al induris il cûr al plombe te disgracie.

15 Leon ch’al rugne e ors ch’al à fan:

al è il sacrilic ch’al parone i puars.

16 Un princip cence cjâf al cres lis tassis,

ma chel che nol ûl savênt de rapine al slungje la vite.

17 Un om che j còrin daûr parcè che al à copât

al scjamparà fintremai a la tombe. No stait a fermâlu!

18 Chel ch’al va indenant cun cussience al sarà salf;

chel ch’al ûl stâ sun dôs stradis, in tune s’inçopedarà.

19 Chel ch’al lavore la sô tiere si sacearà di pan;

chel che j côr daûr al nuje, si passarà di miserie.

20 L’om di peraule al sarà colmât di benedizions;

chel ch’al spessee a deventâ siôr nol restarà cence cjastic.

21 Fâ diferencis cu lis personis nol è ben;

l’om al pò pecjâ par un bocon di pan.

22 L’om tirât j côr daûr a la ricjece

e nol sa che la miserie j sta sot a lui.

23 Chel ch’al cride, dopo al cjatarà plui udience

di chel ch’al slisse cu la lenghe.

24 Chel che j robe a so pari e a sô mari

e al dîs: “Nol è pecjât!”,

chel li al è precîs edentic di un brigant.

25 Chel ch’al è invidiôs al plante barufis;

chel ch’al sta fidât in tal Signôr al varà furtune.

26 Chel che si fide dal so cûr al è un stupidat;

chel ch’al va indenant cu la sapience al sarà salf.

27 Chel che j dà al puar nol sarà mai te streme;

chel ch’al siere i vôi al varà tantis maludizions.

28 Cuanche i trisc’ a rìvin in alt, duc’ si plàtin;

cuanche a son svinidrîts, i jusc’ a cjàpin fuarce.

Notis:

  • 28,4 - La grande lote fra il just e il trist e je un dai temis di fonde de leteradure sapienziâl, soredut dai Salms. Il cantin che ju divît e je la leç: i trisc’ a stan cun chei che le tibìin, i jusc’ invessit cun chei che le mètin in vore.
  • 28,8 - La ricjece e à di cressi cu la fadie e cu la benedizion dal Signôr, no splumant i puars e cjapanju pal cuel cun interès di usuraris. La leç e inibive ogni sorte di usure (Es 22,25; Dt 23,19), lassant la puarte in sfrese cuanche si veve dafâs cui foresc’ (Dt 23, 20).
  • 28,11 - Vê bêçs e vê sintiment no son propit la stesse robe, seben che il siôr al pò vê la tentazion di crodisi siôr ancje tal spirt, cu la savietât.
  • 28,15 - Doi paragons ch’a pitùrin avonde ben la prepotence e la brame di un sorestant cence timôr di Diu.
  • 28,24 - Al è il fi che ur mangje dute la robe ai gjenitôrs o che ur e puarte vie.
Cjapitui: