BIBIE IN LINIE

Cjapitul 26

la SAPIENCE e i siei conseis

Preambul

26 1 Come la nêf d’istât e come la ploe sul tajâ forment,

cussì la glorie e stone pal basoâl.

2 Come la passare ch’e scjampe,

come la sisile ch’e svole vie,

cussì la maludizion cence un parcè no rive in puart.

3 Brene al cjaval, smuars al mus

e baston pe schene dai storlocs.

4 No sta rispuindij al stupit seont la sô stupiditât,

senò ancje tu tu sês compagn di lui.

5 Dàj jù al matucel pe sô matetât,

par no ch’al crodi di jessi savi.

6 Si cjonce i pîs, al scole violence

chel ch’al mande un mes a mieç di un stupit.

7 A clòpin i genoi dal strupiât

e il proverbi su la bocje dai basoâi.

8 Come un ch’al met un clap te fionde

cussì al è chel che j dà onôr al stupit.

9 Une spine jentrade te man dal pacjochele:

cussì e je la sentence te bocje dai stupiçs.

10 Un arcîr che al feris ognidun ch’al passe

al è chel ch’al cjol a vore un stupidat.

11 Come che il cjan al torne a ce ch’al à gomitât,

cussì il stupit al torne a fâ lis sôs matadis.

12 Viodistu un om che si crôt savi?

Al è plui ce sperâ di un stupit che no di lui.

13 Al dîs il poltron: “E je une besteate in te strade,

al è un leon pes contradis!”.

14 La puarte e gire sui siei cancars

e il poltron sul so jet.

15 Il poltron al slungje la sô man fin tal plat,

ma al fâs fadie a puartâle a la sô bocje.

16 Il poltron si crôt plui savi

che no siet di lôr ch’a rispuìndin cun sintiment.

17 Al cjape pe code un cjan ch’al passe

chel che s’impace te barufe di chei altris.

18 Come chel che par fâ il cjaviestri

al trai lancis, frecis e muart:

19 cussì al è chel ch’al imbroe il so vissin

e po al dîs: “Sù mo, che lu ài fat par ridi!”.

20 A finissin i lens e al mûr il fûc;

se no ’nd’è un ch’al met fûr cjàcaris, la rabie si cidine.

21 Cjarbon su lis boris e lens sul fûc:

cussì al è l’om cavilôs ch’al stice simpri barufis.

22 Lis peraulis dal peteçon a son pietancis finis

ch’a van jù fin dapît des vissaris.

23 Arint plen di crostis smaltât sul crep:

cussì lavris complimentôs e trist cûr.

24 Chel ch’al à asse si mascare cui lavris

ma dentri di sè al masane l’imbroi.

25 S’al fâs une vôs graciose no sta crodij,

parcè che a son siet porcariis in tal so cûr.

26 Si pò platâ l’asse cu la comparse,

ma la sô tristerie si palesarà te semblee.

27 Chel ch’al sgjave une buse al cole dentri

e un clapon al torne a plombâ sun chel che lu rodole.

28 Une lenghe false e odee la veretât,

une bocje ch’e lenç e mene in ruvine.

Notis:

  • 26,2 - I popui orientâi, e ancje il popul di Israel, a jerin plui usâts di nô a benedî e a maludî. Ancje Diu, tal fâ il pat cul so popul, al met dentri un piç di benedizions e un disordin di maludizions (Dt 28). Culì si ûl fâ capî che la maludizion no à une sô virtût magjiche, ma e vâl dome se e à une fonde.
  • 26,11 - Il stupit nol pò fâ di mancul di fâ matadis parcè che  la stupiditât si è tacade tor di lui come la grame. Il paragon dal cjan lu doprarà ancje Pieri (2 P 2,22).
  • 26,17 - Plui che a “no intissiâ il cjan ch’al duâr”, il proverbi al insegne a no impaçâsi tai dafâs di chei altris.
  • 26,26 - No si capis cemût che te semblee si palesarâ cheste tristerie. Salacôr si pense a un intervent di Diu, come tal câs di Susane (Dn 13,44-46) o come ch’a sigùrin i salmisc’ (Sal 11; 13 e vie).
Cjapitui: