la SAPIENCE e i siei conseis
Preambul
24 1 No sta vê invidie dai trisc’
e no sta vê gole di stâ cun lôr,
2 parcè che il lôr cûr al masane ruvine,
i lôr lavris a fevèlin di inicuitâçs.
3 Cu la sapience si fâs sù la cjase,
cu l’inteligjence si le ten in pîs
4 e cu la sience si jèmplin lis stanziis
di ogni ricjece preseade e gjoldibil.
5 Al vâl plui un om savi che no un fuart,
un om di sience che no un ben furnît di muscui;
6 parcè che cui bogns conseis si pò fâ la vuere
e la salvece e sta tal vê tanc’ conseîrs.
7 La sapience pal stupit e je une mont;
su la puarte lui nol vierç mai bocje.
8 Chel ch’al furducje par fâ il mâl
j dìsin fufignot rifinît.
9 L’intent dal om cence cjâf al è il pecjât,
une vergogne pai oms al è il mincjonadôr.
10 Se tu ti lassis lâ te dì de disperazion,
il to spirt al ten avonde pôc.
11 Libere chei ch’a son distinâts a la muart;
chei ch’a van clopant viers il suplissi, salviju!
12 Se tu disis: “Ve’, no lu savevin!”,
forsit chel ch’al pese i cûrs no lu capìs?
Chel ch’al ten di voli la tô anime no lu sa?
Lui j darà a ognun seont lis sôs voris.
13 Mangje, fi gno, la mîl, parcè che e je buine;
une gote di mîl e je dolce tal cîl de tô bocje;
14 cussì, ten ben aments, e je la sapience pe tô anime.
Se tu le cjatis par te al sarà un doman;
la tô sperance no sarà cjonçade.
15 No sta vê invidie, tristat, de cjase dal just;
no sta lâ a rafâ là che lui al polse;
16 parcè che il just al cole siet voltis e al torne a jevâ sù,
cu la cuâl che i trisc’ a plòmbin te ruvine.
17 Cuanche il to nemî al cole, no sta gjoldi,
cuanche al clope, il to cûr nol à di indalegrâsi.
18 Che nol viodi il Signôr e j ledi al cûr
e al slontani di lui la sô rabie.
19 No sta scjaldâti par chel ch’al fâs il mâl,
no sta inrabiâti par vie dai trisc’;
20 parcè che pal trist no ’nd’è avignî
e il lampion dai trisc’ si distude.
21 Ve’ timôr dal Signôr, fi gno, e dal re;
no sta metiti cuintri ni di un ni di chel altri;
22 parcè che a colp al rivarà il lôr svindic
e cui sajal ce stragjo ch’a fasaran tant un che chel altri?
GNOVE RiCOLTE DAI SAVIS
23 Ancje chestis a son peraulis dai savis.
Fâ preferencis in tun judissi nol è ben.
24 Chel che j dîs al trist: “Tu tu sês bon”,
lu maludis la int, lu àn in asse i popui.
25 Ma a di chei ch’a fàsin justissie ur larà ben;
sun lôr e vignarà jù la benedizion.
26 Al dà une bussade sui lavris
chel ch’al fevele franc.
27 Distine prin ce che ti covente,
prontilu dopo in tal to cjamp
e po tu fasarâs sù la tô cjase.
28 No sta testemoneâ cuintri dal to prossim come nuje,
no sta imbrojâ cui tiei lavris.
29 No sta dî: “Come che mi à fat a mi, j fasarai a lui;
j tornarai daûr di chel che lui mi à fat!”.
30 O soi passât ad ôr dal cjamp dal poltron,
dongje dal vignâl di un che j puce la fadie.
31 Ve’: lis urtiis a cressevin di ogni bande,
il teren al jere taponât des spinis
e il muret di clap al jere sdrumât.
32 O cucai e o pensai dentri di me,
o cjalai e o imparai cheste lezion:
33 un pôc durmî, un pôc pendolâ,
un pôc incrosâ lis mans par distirâsi,
34 e tanche un vagabont e ven la tô miserie,
la tô puaretât tanche un om armât.