la SAPIENCE e i siei conseis
Preambul
18 1 Chel ch’a sta par so cont al fâs ce che j smeche;
di ce ch’a pènsin chei altris nol bassile.
2 Il matucel no j ten a vê la sience,
però al ûl fâsi viodi inteligjent.
3 Cuanche e rive la tristerie e rive ancje la sblefade
e cul disonôr la vergogne.
4 Lis peraulis dal om a son aghis fondis,
riu ch’al va fûr, risultive di sapience.
5 Dâj cuarde al trist nol è ben,
magari dant jù al just in tal judissi.
6 I lavris dal stupit a puàrtin a la barufe
e la sô bocje j fâs vê lis pachis.
7 La bocje dal basoâl e je la sô ruvine,
e siei lavris a son un laç pe sô vite.
8 Lis cjàcaris dal caluniadôr a son tanche bocons golôs,
ch’a van jù fin dapît des vissaris.
9 Chel ch’al è poltron in te sô vore
al è fradi di un ch’al ûl strassâle.
10 Une fuartece e je il non dal Signôr;
li di lui il just al va a parâsi e al è sigûr.
11 La furtune dal siôr e je la sô fuartece;
une murae alte, usance lui.
12 Prin de sô ruvine il cûr dal om si alce,
prime de glorie e je l’umiliazion.
13 Chel ch’al rispuint prime di scoltâ
si fâs viodi stupit e al è sblefât.
14 Il spirt dal om al ten sù la sô pocje tignince;
un spirt avilît cui lu tirarajal sù?
15 Un cûr inteligjent al cuiste cognossince
e l’orele dai savis e cîr di savê di plui.
16 L’om ch’al fâs regâi al cjate vierte ogni puarte
e al rive a lâ denant dai granc’.
17 Tune barufe si dàj reson al prin ch’al fevele,
ma al capite il so aversari e j dà jù.
18 La bruscjete e cjonce ogni cavîl
e a decît fra i granc’.
19 Un fradi judât dal fradi al è tanche une fuartece;
i amîs a son tanche i clostris di un cjscjel.
20 Cu la vore de bocje si sacie il stomi dal om;
cul prodot dai siei lavris lui si pas.
21 Muart e vite a dipèndin de lenghe;
chel ch’al sa doprâle al gjoldarà i siei benefissis.
22 Chel ch’al à cjatade une femine al à cjatât un tesaur;
al à vude un gracie dal Signôr.
23 Il puar al fevele domandant,
il siôr invessit al rispuint cun rogance.
24 And’è amîs ch’a pàrin in ruvine,
ma al è ancje l’amî plui cjâr di un fradi.