la SAPIENCE e i siei conseis
Preambul
17 1 E je miei une croste di pan sut e in pâs
che no une cjase plene di sacrificis cu la sconcuardie.
2 Il famei savi al è plui che no un fi snaturât
e insieme cui siei fradis al spartis i siei diriçs.
3 La fornâs e je pal arint e il fôr pal aur;
il Signôr al è chel ch’al provine i cûrs.
4 Chel ch’al è trist al scolte i lavris de tristerie;
chel ch’al è bausâr al scolte lis lengatis.
5 Chel ch’al cjol vie il puar al ofint il creadôr;
chel ch’al gjolt dal biât al varà la sô condane.
6 Corone dai viei i fîs dai lôr fîs;
braure dai fîs a son i lôr paris.
7 Nol è dal matucel fevelâ di sest;
e ancjemò mancul dal onest vê une lenghe false.
8 Une piere di valôr e je une furtune par chel che le à;
pardut là ch’al va, j dan dut.
9 Chel ch’al plate une colpe si fâs un amî;
ma chel ch’al torne fûr sui fats al piert l’amicissie.
10 J fâs plui mâl al savi une cridade
che no cent colps al om cence cjâf.
11 Chel ch’al è trist al va a cirî dome rivoltons;
ma j ven mandât cuintri un agnul cence dûl.
12 Miôr intivâsi tun ors che j àn puartât vie i piçui
che no tun stupit tal colm de sô matetât.
13 Un al torne mâl par ben:
la disgracie no si slontanarà par mai de sô cjase.
14 Il cjaveç di une barufe al è come l’aghe che si stranfe;
prin che si invii il cavîl, scjampe di corse.
15 Dâj reson al trist e incolpâ il bon:
il Signôr nol pò nulî ni chel ni chel.
16 Parcè i bêçs in man a di un cence sest?
Par comprâ sintiment? Ma se nol rive!
17 L’amî al ûl simpri ben;
il fradi invessit al è nassût pe disgracie.
18 Om cence cjâf al è chel ch’al dà la peraule,
chel ch’al rispuint par un altri.
19 J ten a la feride chel che j ten a la barufe;
chel ch’al alce masse la sô puarte al cîr la ruvine.
20 Un cûr selerât nol cjatarà mai furtune;
chel ch’al à un lenghe false al colarà te disgracie.
21 Chel ch’al met al mont un stupit lu fâs pe sô disgracie,
e nol varà ce ridi il pari di un matucel.
22 Un cûr content al è une buine midisine,
ma un spirt avilît al sue i vues.
23 Il trist al cjape un regâl di scuindon
par straviâ lis stradis de justissie.
24 L’om savi al à il voli fis viers de sapience;
i vôi dal stupit invessit a cjàlin dapît dal mont.
25 Un fi cence sintiment al è une avilizion par so pari,
un marum par chel che j à dade la vite.
26 Cjastiâ un om just nol è ben;
dâur jù a lis personis nocentis al è cuintri de justissie.
27 Chel ch’al misure lis sôs peraulis al mostre il so savê
e chel ch’al à sanc frêt al è un om di cjâf.
28 Ancje il stupit, s’al tâs, al è spaçât par savi;
chel ch’al ten sierâts i siei lavris al è un om di sintiment.