BIBIE IN LINIE

Cjapitul 14

“DIU NUS À SALVÂTS DI GRANCJ PERICUI”

Mission di Nicanor

14 1 Trê agns dopo, ur rivà ai oms di Gjude la gnove che Demetri, fi di Seleuc, al jere sbarcjât tal puart di Tripoli cuntun grant esercit e une flote 2 e ch’al veve cjapade la regjon, dopo di vê fat sparî Antioc e il so tutôr Lisie. 3 Alore un cert Alcimo, che timp indaûr al jere deventât prin predi ma che si jere sporcjât di sô volontât intant de rivolte, capît che par lui no ’nd jere salvece di sorte ni pussibilitât di sdongjâsi dal altâr sant, 4 al lè dal re Demetri tor dal an cent e cincuanteun e i ufrì une corone d’aur e une palme, in soreplui dai solits ramaçuts di ulîf dal templi, e par chê dì al ste cuiet. 5 Ma al cjapà l’ocasion juste pe sô matetât cuant che al fo clamât di Demetri intal consei e al fo interpelât su cemût ch’a jerin e ce ch’a fasevin i gjudeus. In merit al rispuindè cussì: 6 “Chei gjudeus che ur disin asideus, che il lôr sorestant al è Gjude Macabeu, a inviin dome vueris e rivoltis e no lassin che il ream al cjâti la pâs. 7 Propit par chest jo, restât cence la dignitât dai vons, o intint di fevelâ de incariche di prin predi, o soi vignût culì, 8 sburtât prin di dut di une passion gjenuine pai interès dal re e in secont lûc pensant a la mê int, parcè che, par colpe de situazion disordenade ch’o vin dite, dut il nestri popul al devente simpri plui puar e no di pôc. 9 Tu, re, che tu cognossis benon dutis chestis robis, proviôt a la tiere e a la nestre int ch’e va al mancul, cun chê grande umanitât che tu âs cun ducj. 10 Fin che Gjude al è in vite, lis cuistions no podaran par mai jessi distrigadis a buinis”. 11 A pene finît di dî cussì, chei altris amîs, che no podevin viodi Gjude, a spessearin a stiçâ Demetri. 12 Alore lui al sielgè dal moment Nicanor, ch’al jere deventât sorestant dai elefants, lu nomenà sorestant di Gjude e lu mandà a ventilà 13 cul ordin di fâ sparî Gjude, di dispierdi i oms ch’a jerin cun lui e di meti Alcimo prin predi dal grant templi. 14 Alore i forescj de Gjudee, ch’a jerin scjampâts denant di Gjude, si derin dongje di Nicanor a pleton, pensant che lis disgraciis e i malans dai gjudeus ur varessin puartade dome furtune.

Soste e amicizie di Nicanor cun Gjude

15 A pene savût ch’al stave rivant Nicanor e che i forescj si jerin rivoltâts, i gjudeus, cul cjâf plen di cinise, a prearin chel ch’al à stabilît il so popul pe eternitât e che cun aparizions simpri al proteç la sô legjitime. 16 Po, al comant dal lôr sorestant, a partirin daurman di li e si scuintrarin cul nemì dongje dal borc di Dessau. 17 Simon, fradi di Gjude, al veve za frontât Nicanor ma al jere stât batût parcè che il nemì i jere plombât a colp. 18 Cun dut a chel, però, Nicanor, cognossût il valôr ch’a vevin i oms di Gjude e il coragjo ch’a vevin tal combati pal ben de patrie, no si decideve di risolvi la cuistion cul sanc. 19 Par chel al mandà Posidoni e Teodoto e Matatie a dâ e a cjapâ la gjestre pe pâs. 20 Si cuistionà a lunc in merit e, cuant che il comandant al puartà la robe a cognossince des trupis, chês a acetarin cul vôt il compatât. 21 Alore a stabilirin la zornade che si saressin cjatâts intal stes lûc par un incuintri a part. Di une bande e di chê altre e vignì indenant une puartantine e si prontarin lis sentis. 22 Intant Gjude al veve metûts oms armâts tai lûcs plui adats, di pôre che i nemîs, a bot e sclop, i fasessin cualchi brute part. E cussì si cjatarin sun dut in buine armonie. 23 Nicanor si fermà a Gjerusalem e nol fasè nissun at fûr di puest; che anzit al mandà a cjase lis trupis ch’a jerin stadis tiradis dongje tant che pioris. 24 Al voleve vê Gjude simpri cun sè e al veve cjapât afiet par chest om. 25 I racomandà di sposâsi e di vê fruts. E Gjude si sposà, si sistemà e al podè fâ une vite come ducj.

Di gnûf vuere

26 Ma Alcimo, viodint che si volevin ben un cul altri, dopo di vê rivât adore di procurâsi copie dai pats ch’a vevin fats, al lè di Demetri e al incolpà Nicanor di compuartâsi in maniere contrarie al ben dal ream. Di fat al veve nomenât so sucessôr Gjude, propit chel ch’al saborave tal ream. 27 Il re, disdegnât e stiçât pes caluniis di chel selerât, i scrivè a Nicanor disint che nol jere d’acuardi sun ce ch’a vevin convignût e ordenant di mandâi subit a Antiochie il Macabeu incjadenât. 28 Cuant che a rivarin chescj ordins, Nicanor al restà scaturît e no si sintive di rompi i acuardis cuntun om che nol veve fat nuie di mâl. 29 Ma stant che nol podeve lâ cuintri de volontât dal re, al cirive il moment di meti in vore la robe cuntun truc. 30 Il Macabeu, viodint che Nicanor al jere plui sut cun lui e che ogni volte che si cjatavin al jere pluitost dûr, al capì che nol podeve spietâsi nuie di bon di cheste fredece. Alore al tirà dongje un pôcs dai siei oms e si slontanà di Nicanor. 31 Cuant che chel altri si inacuargè di jessi stât zuiât di Gjude cu la baronade, al lè sù tal templi plui grant e sant, biel che i predis a jerin daûr a fâ i sacrificis di simpri, e ur ordenà di consegnâi chel om. 32 I diclararin cun tant di zurament che no savevin là ch’al podeve jessi chel che lui al stave cirint. 33 Alore lui, slungjade la gjestre de bande dal templi, al fasè chest zurament: “Se no mi consegnais Gjude incjadenât, o splanarai fin par tiere cheste cjase di Diu, o sdrumarai l’altâr e o fasarai sù propit culì un spetacul di templi a Dionîs”. 34 E dopo di vê dit cussì, si ’nt lè. Alore i predis, alçant lis mans viers dal cîl, a clamarin chel ch’al à parade di simpri la nestre int e a diserin: 35 “Tu, Signôr, che no tu âs dibisugne di nissune robe, tu âs volût che framieç di nô al fos un templi par stâ cun nô. 36 Par chel cumò, Signôr, Sant di ogni santitât, vuarde par simpri di ogni sporcjetât cheste cjase che le vin a pene smondeade”.

Suicidi di Razis

37 Un cert Razis al fo denunciât dai anzians di Gjerusalem a Nicanor tant che om amant de citât e di buinissime innomine, che pe sô bontât lu clamavin pari dai gjudeus. 38 E di fat, juste tai dîs prin de rivolte, al jere stât condanât par gjudaisim e si jere dât cuarp e anime, cun dute la passion pussibil, a la cause dal gjudaisim. 39 Ma Nicanor, volint fâur cognossi a ducj l’asse ch’al veve cuintri dai gjudeus, al mandà passe cincent soldâts par cjapâlu, 40 parcè che al pensave che, cjapantlu lui, ur varès dât un dam fenomenâl a chei altris. 41 Lis trupis a jerin za daûr a cjapâ la toresse e a stavin sfuarçant il puarton dal curtîl, cul ordin di puartâ il fûc par dâural a lis puartis, cuant che Razis, strenzût di ogni bande, si butà su la sô spade, 42 preferint murî cun onôr che no colâ tes mans di chei selerâts e jessi ofindût in maniere indegne de sô grandece. 43 Ma stant che, te presse dal combatiment, il colp no i jere lât tal pont just e che lis trupis a jerin za jentradis dentri des puartis, al corè cun dute la sô fuarce ch’al veve su lis muris e cun grant coragjo si lassà colâ jù parsore de int. 44 Cheste e cessà a colp, fasint larc, e cussì al plombà tal mieç dal splaç vueit. 45 Respirant ancjemò e infogât di passion, si jevà sù, biel che il sanc i spissulave e lis feridis lu lambicavin; al passà di dute corse framieç de int e montât suntun spiçot di cret, 46 za dut scolât di sanc, si gjavà i budiei, ju brincà cun dutis dôs lis mans e ju sgnacà parsore de int, preant il Paron de vite e dal spirt di tornâjai a dâ.

Notis:

  • 14,1 - O sin te vierte dal 161 p.d.C.
  • 14,3 - Alcimo al veve cjapât il puest di Menelao, fat copâ di Antioc V (13,4-8); però i Macabeus no lu vevin ricognossût. Al jere ancje lui cuet pe culture elenistiche.
  • 14,5 - I rês eleniscj a vevin une sorte di consei de corone pes cuistions plui griviis o plui impuartantis.
  • 14,12 - Nicanor, il gjenerâl sirian ch’al veve direzude la prime grande spedizion cuintri de Gjudee sot di Antioc Epifane, al gambiave paron daûr ch’al gambiave l’aiar.
  • 14,20 - Il comandant al è Gjude Macabeu, che si consee cui siei oms denant di une propueste di pâs che no se spietave.
  • 14,25 - Une vite come ducj: dopo une vite esponude a tancj pericui, ancje Gjude al à dirit di tirâ il flât.
  • 14,33 - La religjon di Dionîs o Bac e veve cjapât pît in Gjerusalem ancjemò sul scomençâ de persecuzion (6,7), biel che il templi al jere stât consacrât a Gjove Olimpic.
  • 14,37 - Razis. Il non al è stât copiât in milante formis: Rages, Radias, Raxias, Raxis e vie. No si sa nuie di lui.
  • 14,46 - Une fede straordenarie te resurezion, sul stamp dal vieli Eleazar (6,26) e soredut dai siet fradis copâts cun lôr mari (7,9.11.23). Denant di chest suicidi pe fede, S. Ustin al disarès che “si trate di un gjest grant, ma no par chest ancje just” (Ep. 204,8).
Cjapitui: