BIBIE IN LINIE

Cjapitul 14

I PRECEDENTS DE LOTE

Laut di Simon

14 1 Tal an cent e setantedoi il re Demetri al metè adun lis sôs trupis e al partì pe Medie a cirîsi fûr jutori par combati Trifon. 2 Ma Arsace, re de Persie e de Medie, a pene ch’al vignì a savê che Demetri al veve metût pît inte sô tiere, al mandà un dai siei gjenerâi par gafâlu vîf. 3 Chel al rivà, al batè l’esercit di Demetri, lu gafà e lu menà di Arsace, che lu metè in preson.

4 E vivè in pâs la tiere de Gjudee par ducj i dîs di Simon;

lui al cirì il ben de sô int,

ch’e fo contente dal so comant

e de sô glorie par ducj i siei dîs.

5 In prionte di ducj i siei sflandôrs,

al cjapà Jope par fânt un puart

e lu viergè a lis isulis dal mâr.

6 Al slargjà i confins dal so popul

e al tornà a paronâ su la sô tiere.

7 Al tirà dongje une sdrume di presonîrs

e al cjapà Ghezer, Bet-Zur e l’Acre;

8 al parà vie di li dutis lis sporcjetâts

e nissun nol rivà a tignîi teste.

In pâs a tornarin a lavorâ la lôr tiere;

la tiere e dave i siei prodots

e i arbui de campagne lis lôr pomis.

9 I viei si sentavin intes placis,

ducj a cjapavin a cûr il ben;

i zovins si munturavin cun vistîts di glorie

e cun armaduris di vuere.

10 A lis citâts ur proviodè la mangjative,

e lis furnì di oparis di difese;

cussì al fo grant il so non

e la sô glorie e rivà fint ai confins dal mont.

11 Al fasè regnâ la pâs inte tiere

e Israel s’indalegrà di grande gjonde.

12 Ognidun al leve a sentâsi sot dal so vignâl

e sot dal so fiâr

e no ’nd jere nissun che ur fasès pôre.

13 Al sparì de tiere chel che ju veve in asse,

e in chei dîs parfin i rês a forin batûts.

14 Ur dè spirt ai plui piçui dal so popul;

al cirì la leç cun passion e al disvinidrì ogni trist e delincuent.

15 I dè sflandôr al lûc sant

e lu colmà di ogni furniment.

Si torne a fâ il pat cun Rome e cun Sparte

16 E rivà fint a Rome e a Sparte la gnove che Gjonate al jere muart e ur displasè une vore. 17 Ma cuant che a saverin che so fradi Simon al jere deventât prin predi e ch’al veve lui il comant su la tiere e su la citât, 18 i scriverin a lui su lastrutis di bronç par tornâ a fâ cun lui l’aleance e il pat di amicizie ch’a vevin fat cun Gjude e cun Gjonate siei fradis. 19 I mes a forin lets denant de semblee a Gjerusalem. 20 Cheste e je la copie de letare che a mandarin i spartans:

“I sorestants e il popul dai spartans a Simon, prin predi, ai anzians, ai predis e a dut il rest dal popul dai gjudeus, lôr fradis, salût! 21 I mes ch’o vês mandâts al nestri popul nus àn contât de vuestre glorie e dal vuestri onôr. Nô si sin indalegrâts a viodiju a rivâ 22 e o vin segnât ce ch’a àn dit intai ats publics cun chestis peraulis: Numeni, fi di Antioc, e Antipatro, fi di Gjason, mes dai gjudeus, a son rivâts di nô par tornâ a fâ il pat di amicizie cun nô. 23 I à parût ben al popul di fâur a di chescj oms un acet splendit e di meti dentri i lôr discors tai libris riservâts al popul, par che il popul dai spartans ant vedi il ricuart”.

24 Podopo Simon al mandà a Rome Numeni cuntun grant scût d’aur, ch’al pesave mil minis, par confermâ il pat cun lôr.

Agrât dal popul par Simon

25 Cuant che il popul al vignì a savê chestis robis, al disè: “Cemût podarìno cuintricambiâ Simon e i siei fîs? 26 Di fat lui e i siei fradis e la cjase di so pari a son stâts fuarts e a àn parât fûr cu lis armis i nemîs di Israel e nus àn tornade a dâ la libertât”. A scriverin partant sun lastris di bronç e lis sistemarin suntun colonel su la mont di Sion. 27 Ve la copie di ce ch’a àn scrit:

“Ai disevot di Elul dal an cent e setantedoi, ch’al è il tierç an dal prin predi Simon, in Asaramel, 28 te grande semblee dai predis e dal popul, dai prins dal popul e dai anzians de tiere, o vin savût chest: 29 Stant che plui voltis a jerin sclopadis vueris inte tiere, Simon, fi di Matatie, predi de gjernazie di Joarib, e i siei fradis a frontarin il pericul e ur tignirin teste ai nemîs dal lôr popul, par ch’a podessin restâ intats il santuari e la leç; e cussì i puartarin un grant onôr al lôr popul. 30 Gjonate al metè adun il so popul deventant prin predi e po al lè a dâsi dongje cui siei vons. 31 I lôr nemîs a volevin invadi la lôr tiere e slungjâ la man cuintri dal lûc sant. 32 Alore Simon si metè cuintri di lôr e si batè pal so popul e al spindè un grum dal so par furnî di armis i soldâts dal so popul e par dâur un salari. 33 In plui al rinfuarçà lis citâts de Gjudee e di Bet-Zur ch’e je ai confins de Gjudee; prime al jere il côf dai nemîs, ma lui al metè un presidi di soldâts gjudeus. 34 Al rinfuarçà ancje Jope, ch’e je sul mâr, e Ghezer, ch’e je ai confins di Asdod, là che prime a jerin a stâ i nemîs, e lui al sistemà un pôcs di gjudeus e al proviodè dut ce ch’al coventave pal lôr sostentament. 35 Il popul al viodè cun braure la fede di Simon e la glorie che lui al voleve dâi al so popul. Partant lu nomenarin lôr sorestant e prin predi, par dut ce ch’al veve fat, pe justizie e pe fede che lui al veve rivât a mantignî tal popul e parcè che al veve cirût in ogni sisteme di puartâ in alt il so popul. 36 Tai siei dîs si rivà a disvinidrî cu lis sôs mans e cun bon esit i forescj de tiere, comprendûts chei ch’a jerin te citât di David e in Gjerusalem, che si jerin fats l’Acre e ch’a jessivin fûr a sporcjâ ce ch’al è torator dal lûc sant e a ofindi cetant la sô mondisie. 37 Lui al metè a stâ soldâts gjudeus, le rinfuarçà pe sigurece de tiere e de citât e al alçà lis muris di Gjerusalem. 38 Par chest il re Demetri lu confermà te incariche di prin predi; 39 lu segnà tal mac dai siei amîs e lu colmà di grancj onôrs. 40 Di fat al veve savût che i gjudeus a jerin stâts clamâts amîs, aleâts e fradis de part dai romans, e che chescj ur jerin lâts incuintri ai mes di Simon cun ogni sorte di plait; 41 che i gjudeus e i predis a vevin convignût che Simon al restàs par simpri lôr comandant e prin predi fintremai che nol fos saltât fûr un profete fedêl; 42 ch’al fos il lôr comandant e ch’al proviodès al santuari e ch’a fossin nomenâts di lui i sorintendents a lis lôr voris, a la tiere, al esercit e a lis fuartecis; 43 ch’al proviodès al lûc sant e che ducj a vessin di scoltâlu; che tal so non si vessin di segnâ ducj i documents inte tiere, e ch’al podès metisi intor purpure e furniments d’aur. 44 Partant nissun dal popul o dai predis nol veve di rifudâ un sôl di chescj dirits, ni di lâ cuintri dai siei ordins o di clamâ a semblee cence il so permès e di metisi intor la purpure e la fibie d’aur. 45 Che se cualchidun al fos lât cuintri di chestis ordenancis, o al ves refudât ancje dome une, al varès vût di jessi cjastiât. 46 Dut il popul al convignì che Simon al les indenant seont di chescj decrets. 47 Simon, par chel che lu rivuardave, al acetà e al fo content di funzionâ tant che prin predi, di jessi comandant e etnarche dai gjudeus e dai predis e sorestant di ducj”. 48 A derin ordin che chest document al fos metût jù sun lastris di bronç, di metilis tal sierai dal santuari, tun puest che ducj a podevin viodilis, 49 e che si ves di metint une copie tal tesaur, par che Simon e i siei fîs a podessin vêlu sot man.

Notis:

  • 14,1 - O sin dal 140 p.d.C.
  • 14,2 - Arsace al è il non dinastic dai rês dai parts. Il re che si fevele culì al è Mitridate I (Arsace VI) (171-137 p.d.C.).
  • 14,6 - Simon al veve puartâts i confins de Gjudee fintremai a la cueste dal Mediterani.
  • 14,9 - Un revoc di Za 8,4. Seont une usance orientâl, i viei si sentavin a lis puartis de citât, là che si ministrave la justizie e si tratavin i afârs.
  • 14,12 - Il vignâl e il fiâr a son il spieli di une vite pacjifiche e furtunade (1 Re 5,5; Mi 4,4; Za 3,10).
  • 14,15 - Come prin predi, Simon al veve une passion tremende pal lûc sant.
  • 14,19 - Al è clâr che Simon al veve mandât lui par prin i siei mes a Rome e a Sparte. Seont la diplomazie romane, i tocjave al vassal o al amì di domandâ la conferme di une aleance, e no l’incontrâr.
  • 14,22 - Il popul al podeve lâ a lei ducj i documents che lu rivuardavin intal archîf dai ats publics.
  • 14,24 - Une robe sproposetade. Il scût al varès vût di pesâ 642 chilos!
  • 14,27 - Elul al jere il non babilonês (e ancje dai ebreus daspò dal esili) dal sest mês dal an. Al è il mês di setembar dal 140 p.d.C.
  • 14,41 - Cumò che lis robis si son sistemadis, si cîr di tornâ a meti in pîts il sacerdozi ereditari, par no vê plui cuistions fra il podê civîl e chel religjôs. Chest no par simpri, ma “fintremai che nol fos saltât fûr un profete fedêl”.
  • 14,47 - Etnarche: sorestant di une nazion; alc di plui di un governadôr ma mancul di un re.
  • 14,49 - Al è il tesaur (“gazofilacio”) ricuardât ancje tai vanzei (Mc 12,41; Zn 8,20). Si meteve vie i bêçs e ancje i documents plui impuartants.
Cjapitui: