BIBIE IN LINIE

Cjapitul 12

I PRECEDENTS DE LOTE

Aleance cun Rome e cun Sparte

12 1 Gjonate, viodint che il moment al jere bon, al sielgè un pôcs di oms e ju mandà a Rome par confermâ e par sprolungjâ l’amicizie cun lôr. 2 Ancje a Sparte e di altris bandis al mandà letaris sul stes cantin. 3 A partirin duncje par Rome e, jentrâts intal senât, a diserin: “Gjonate, prin predi, e il popul dai gjudeus nus àn mandâts a sprolungjâ l’amicizie e l’aleance cun lôr come la prime volte”. 4 E i romans ur consegnarin letaris pai sorestants di ogni lûc, par che ur dessin une man in mût di tornâ in pâs in Gjudee.

5 Ve chi la copie de letare che Gjonate ur scrivè ai spartans:

6 “Gjonate, prin predi, e il consei dai anzians dal popul e i predis e dut il rest dal popul dai gjudeus ai lôr fradis spartans, salût! 7 Za par vieri i jere stade mandade al prin predi Onie une letare de part dal vuestri re Areu, (là che si diseve) che vualtris o sês nestris fradis, come che si viôt te copie che us zontìn in bande. 8 Onie i veve fat bon acet al mes e al veve vût gust de letare ch’e fevelave clâr e net di aleance e di amicizie. 9 Pa la cuâl, seben che no ’nt vin dibisugne parcè che o cjatìn il nestri confuart tai libris sants ch’a son tes nestris mans, 10 nus à parût ben di mandâus chescj mes par tornâ a sintîsi fradis e aleâts, di no deventâ par vualtris int straneade. Di fat a son passâts une vore di agns di cuant che vualtris nus vês mandâts i vuestris mes. 11 De part nestre, tai sacrificis ch’o ufrin e tes preieris ch’o fasìn in dutis lis fiestis e tai dîs stabilîts, o sin fedêi tal visâsi di vualtris, come ch’al è just e ch’al va ben di visâsi dai fradis. 12 O sin contents de vuestre glorie. 13 Nô invezit o sin cerclâts di ogni sorte di tribulazions e di tantis vueris, parcè che i rês ch’o vin ator di nô nus àn simpri combatûts. 14 In dutis chestis vueris, no vin volût dâus intrics ni a vualtris ni a nissun altri dai nestris aleâts e amîs: 15 o vin di fat un bon jutori dal cîl, che nus à liberâts dai nestris nemîs, biel che lôr a son stâts sbassâts. 16 Cumò o vin sielzût Numeni fi di Antioc e Antipatro fi di Gjason e ju vin mandâts dai romans a sprolungjâ la nestre viere amicizie e aleance cun lôr. 17 Ur vin dât ordin di passâ ancje di vualtris, par saludâus e par dâus la nestre letare sul cont de nestre amicizie e dai nestris rapuarts di fradis. 18 Pa la cuâl o fasarês dome ben a fânus vê une rispueste in merit”.

19 Ve la copie de letare che lôr i vevin mandade a Onie:

20 “Areu, re dai spartans, a Onie prin predi, salût! 21 Si à cjatât fûr tun scrit a rivuart dai spartans e dai gjudeus, ch’a son fradis e ch’a son de gjernazie di Abram. 22 Sicheduncje, cumò ch’o sin vignûts a cognossince di cheste robe, o fasarês ben a scrivinus sul cont de vuestre amicizie. 23 Par chel che nus rivuarde, nô us scrivìn: Il vuestri besteam e la vuestre robe a son nestris e i nestris a son vuestris. E o volìn che cheste robe us sedi riferide”.

Azions militârs di Gjonate e di Simon

24 Gjonate al vignì a savê che i gjenerâi di Demetri a jerin tornâts cuntun esercit plui fuart di prime par fâi vuere. 25 Alore al partì di Gjerusalem e ur lè incuintri te tiere di Amat, cence dâur il timp di meti pît te sô tiere. 26 Al mandà spions tal lôr campament e chei, tornâts dongje, i contarin che chei altris si stavin prontant par dâur la gafe vie pe gnot. 27 Lât a mont il soreli, Gjonate ur comandà ai siei di veglâ dute la gnot e di stâ cu lis armis prontis par combati e al metè vuaitis torator dal campament. 28 Ma ancje i nemîs a vignirin a savê che Gjonate e i siei a jerin pronts par combati e a cjaparin pôre e a restarin in forsit. Alore a impiarin i fûcs tal lôr campament. 29 Gjonate e i siei oms no si inacuargerin di nuie fintremai a buinore, parcè che a viodevin simpri a ardi i fûcs. 30 Alore si metè a coriur daûr ma nol rivà a brincâju, parcè che a vevin passât il flum Eleuter. 31 Gjonate al voltà cuintri dai arabos che ur disin zabadeus, ur plombà intor e ur rafà dut ce ch’a vevin. 32 Daspò al gjavà il campament e al lè a Damasc e al passà la regjon fûr par fûr. 33 Ancje Simon al jere partît e al jere lât fint a Ascalon e tes fuartecis lentiator; po al voltà de bande di Jope e le cjapà. 34 Di fat al veve sintût a dî che a vevin idee di consegnâur la fuartece a chei di Demetri; par chel al lassà un presidi par tignîle di voli.

Voris di riparazion e di fuartificazion a Gjerusalem

35 A pene tornât, Gjonate al clamà a semblee i anzians dal popul e insieme cun lôr al cjapà la decision di fâ sù fuartecis in Gjudee, 36 di alçâ lis muris di Gjerusalem e di tirâ sù une grande bariere fra la citât e l’Acre, par ch’e fos isolade, di mût che (chei de Acre) no podessin ni comprâ ni vendi. 37 Alore si meterin adun par tornâ a fâ sù la citât e midiant ch’al jere colât un toc di mûr dal riul a soreli jevât, Gjonate al fasè comedâ chel che i dìsin Kafenate. 38 Simon invezit al tornà a fâ sù Adide, te Sefele; le rinfuarçà e le furnì di puartis e di gàtars.

Gjonate cjapât di Trifon

39 Intant Trifon al smicjave di deventâ re de Asie, di metisi sul cjâf la corone e di slungjâ la man cuntri dal re Antioc. 40 Al veve pôre però che Gjonate jal inibìs e, in câs, i fasès vuere. Par chel al cirive di vêlu tes mans par fâlu fûr. Si movè duncje e al lè a Beisan. 41 Gjonate i lè incuintri cun corante mil oms, dute int sielte par combati, e al lè a Beisan. 42 Trifon, viodint ch’al jere vignût cuntun grant esercit, al cjapà pôre e no i metè lis mans intor. 43 Che anzit i fasè un acet splendit, lu presentà a ducj i siei amîs, i ufrì regâi e al ordenà ai siei amîs e ai siei soldâts di ubidîi come a lui in persone. 44 I disè a Gjonate: “Parcè po âstu scomodade dute cheste int, dal moment che jo e te no sin in vuere? 45 Sù mo, torne a mandâju cjase lôr. Sielgiti par te un pôcs di oms che ti compagnin e anìn cun me a Tolemaide e jo te consegnarai a ti insieme cun chês altris fuartecis e cun dut il rest dal esercit e cun ducj i funzionaris; po o tornarai indaûr e mi ’nt larai, za ch’o soi vignût dome par chest cont”. 46 Gjonate, fidantsi di lui, al fasè ce che i veve dit e al mandà indaûr lis trupis, ch’a tornarin in Gjudee. 47 Al tignì cun sè trê mil oms: di chescj, doi mil ju lassà in Galilee e chei altris mil a lerin cun lui. 48 Ma a pene che Gjonate al metè pît in Tolemaide, la int de citât i sierà lis puartis, lu gafarin e a passarin a fîl di spade ducj chei ch’a jerin jentrâts cun lui. 49 Podopo Trifon al mandà trupis e cjavalarie in Galilee e te grande planure cul fin di disvinidrî ducj i oms di Gjonate. 50 Ma lôr a vevin sintût a dî che Gjonate lu vevin gafât e ch’e jere finide par lui e par ducj chei ch’a jerin cun lui; si faserin spirt un cu l’altri e a marçarin compats, pronts par combati. 51 Chei che ur corevin daûr ju vioderin rissolûts a difindi la lôr vite e a tornarin indaûr. 52 Cussì a rivarin ducj in Gjudee cence fastidis; a faserin corot par Gjonate e pai siei compagns e ju gafà une grande pôre. Dut Israel al fasè un grant corot. 53 Ducj i popui dulintor a ciririn di disvinidrîju daurman. Di fat a disevin: “No àn plui ni un che ur comandi ni un che ur dedi une man. Tachìnju daurman e o fasarìn sparî framieç dai oms ancje il lôr ricuart”.

Notis:

  • 12,2 - Sparte: colade cu la Grecie sot de paronance dai romans, no veve pierdude dute la sô autonomie, insieme cun Atene e cun pocjis altris, diclaradis “civitates liberae et immunes”.
  • 12,4 - A jerin letaris di racomandazion pai magjistrâts des citâts là ch’a passavin i mes.
  • 12,7 - La storie gjudaiche e ricuarde cinc prins predis cul non di Onie. Al podarès jessi Onie I, ch’al deventà prin predi dopo de muart di Alessandri il grant e ch’al governà la Gjudee dal 323 al 300 p.d.C. Areu I al regnà dal 309 al 265 p.d.C.
  • 12,9 - I “libris sants” a son ducj i libris che i ebreus ur davin une autoritât come peraule di Diu. Al è clâr che si trate di libris dal VT, ma no savìn ni trops ni cuâi.
  • 12,16 - Numeni e Antipatro, i doi mes incaricâts di passâ par Sparte dopo di jessi stâts a Rome, a saran ricuardâts ancje te rispueste che i spartans a mandaran a Gjerusalem dopo de muart di Gjonate (14,22). Ancje se i lôr nons a son di clare divignince greche, no si à di pensâ ch’a fossin filoeleniscj. E jere la mode elenistiche ch’e stave cjapant pît.
  • 12,24 - La tiere di Amat: fra il Liban e il flum Oront, a un 300 km di Gjerusalem.
  • 12,31 - I zabadeus a jerin une gjernazie ch’e viveve fra il Liban e l’Antiliban. A vegnin fûr dome culì.
  • 12,36 - Za un dîs agns prime Gjonate al veve scombatût par tornâ a meti in sest e a rinfuarçâ la mont di Sion. Salacor i anzians dal popul a decidin di puartâ al colm la vore.
  • 12,37 - Al è il mûr di cente dal riul Cedron. Kafenate al podarès jessi il non di un gnûf cuartîr fûr des muris, a nord-ovest dal templi.
  • 12,45 - Trifon al ricognòs Gjonate sicu comandant de Celesirie e de Fenicie.
  • 12,49 - La grande planure e je chê di Esdrelon, a confin fra la Samarie e la Galilee. E va di Betsan, ad ôr dal Gjordan, fint a Tolemaide, sul Mediterani.
Cjapitui: