BIBIE IN LINIE

Cjapitul 39

preambul

PRIN GÎR DI DISCORS

Furtune e religjon di Jop

39 1 Sastu i timps cuant che a fèdin lis cjamocis?

Àstu mai viodût a parturî lis cervis?

2 Sastu contâ i mês de lôr gravidance

e cognossistu cuant che ur spire il timp?

3 Si pògnin jù deliberansi dai lôr piçui,

metint fin a lis lôr dois.

4 I lôr piçui a crèssin, si dispatùssin,

a còrin vie e no tòrnin plui.

Il mus salvadi

5 Cui molial a slas il mus salvadi,

cui i àjal disgropade la cjavece?

6 A lui i ài dade par cjase la pustote

e come lûc la tiere salade.

7 Nol rive a sapuartâ il davuei des sitâts,

e nol scolte i berlis dal so vuardean;

8 al gire atôr pes monts, pal so passon,

lant a cirî ce ch’al cjate di vert.

Il bo salvadi

9 Il bo salvadi si metaràjal forsit al to servissi

e passaràjal la gnot dongje de tô trasêf?

10 Podarastu peâlu cu la cuarde, par ch’al ari,

par ch’al grapi lis concjis daûr di te?

11 Ti fidarastu di lui parcè che al à grande fuarce

e i lassarastu a lui lis tôs fadiis?

12 Fasarastu stât sun lui, ch’al torni dongje,

e che ti ingrumi il forment su l’arie?

Il strus

13 L’ale dal strus e bat dute contente,

come s’al ves penis e plumis di cicogne,

14 cuant che al bandone par tiere i ûs

e ju lasse a sclipî tal savalon,

15 dismenteant che un pît al pò pescjâju

e une bestie salvadie sfracajâju.

16 Al è malgraciôs cui fîs, come se no fossin siei,

e no si scompon se ancje al sfadie dibant,

17 parcè che Diu i à dineade la sapience

e no i à dât in distin l’inteligjence.

18 Ma apene che si alce sù in alt,

si sbombe dal cjaval e dal so cjavalîr.

Il cjaval

19 Sestu tu a dâi al cjaval la bravece

e a riviestî il so cuel di grene?

20 Lu fastu saltâ tu come un zupet?

Cuant che al bramìs a fuart al fâs pore.

21 Al ripe dut content jù pe valade

e al va incuintri a lis armis cun impit.

22 Nol sa ce ch’e je la pore e nol trime;

nol siruche mai denant de spade.

23 Sore di lui al sglingline il boç des frecis,

e incee la aste insieme cu la frece.

24 Scjaldinôs e malpassient, al bruse la strade,

e nol rive a stratignîsi al sunôr dal cuâr.

25 Al prin sun di trombe al bramìs : “Jee!…”

e al nase la batae di lontan,

i berlis dai sorestants e il sunsûr dal combatiment.

L’acuile

26 Esal forsit pe tô inteligjence ch’al svuale il falcuç

e al slargje lis sôs alis viers misdì?

27 Esal pal to comant che l’acuile e svuale in alt

e si fâs il so nît su lis spicis?

28 E vîf framieç des cretis e e passe la gnot

sun tun dint di cret che nissun rive.

29 Di lassù e ten di voli la prede;

i siei vôi le lùmin di lontan.

30 I siei piçui a sùpin il sanc;

là ch’a son i cadavars, li no mancje.

Notis:

  • 39,1 - Il Signôr i presente a Jop un pôs di nemâi no dumiesteâts (il leon, il corvat, lis cjamocis, lis cervis) no tant par imputâi la sô ignorance o debolece ma par fâi capî che la vite dai nemâi e à segrets ancje pal om e e dipent di une volontât plui alte.
  • 39,5-12 - Di ogni nemâl al ven presentât un aspiet positîf e un negatîf. Ducj e àn vût di Diu une sapience, fale il strus (Sir 1,9).
  • 39,15 - E jere la voghe che la mascje dal strus no bassilas piç pai siei ûs e che ju bandonas al lôr distin. I arabos e àn un proverbi a rivuart di chest ucel: “Tu sês plui stupit di un strus”.
  • 39,19-25 - Cheste descrizion dal cjaval di vuere, cussì vive e sflandorose, e je une des pagjnis plui altis de poesie ebraiche. L’om al stente a capî cemût che un nemâl al vedi tante majestât e dignitât.
  • 39,26 - Il falcuç al migrave a la fin de stagjon viers i paîs plui cjalts (Gjer 8,7). I antics a crodevin che chest ucel si espones al ajar cjalt di misdì par lâ in mude plui svelt.
Cjapitui: