preambul
PRIN GÎR DI DISCORS
Disperazion di cumò
30 1 Cumò invessit mi mincjònin
chei ch’a son plui zovins in etât,
che i lôr paris no ju vares metûz
nancje fra i cjans dai miei arments.
2 Paraltri, ce mi varessie zovât la fuarce des lôr mans?
In lôr si è distudade ogni vigurie.
3 Sfinîts di fan e di miserie,
a van raspant il desert arsinît,
4 vastitât spaventose e bandonade;
a cjàpin sù la jerbe salade atôr dai sterps
passinsi cu lis lidrîs de gjnestre.
5 Parâts fûr de companie dai oms,
si berle daûr di lôr come cui laris.
6 A vìvin tai forans des valadis,
tes busis de tiere e jenfri dai crets.
7 A bèrlin framieç dai sterps,
ingrumansi sot dai baraçs.
8 Rasse di stupits e int cence non,
parâts vie de lôr tiere.
Malegraciis
9 Cumò o soi deventât jo la lôr cjançon,
e àn fat di me la lôr flabe.
10 No puedin viodimi, si slontànin di me,
e no àn sparagnât nancje di spudâmi in muse.
11 Diu al à smolade la cuarde dal gno arc e mi à umiliât,
denant di me e àn molât ducj i frens.
12 A la mê gjestre e salte fûr la marmae;
a smòvin i miei pas
e a prepàrin la strade pe mê ruvine.
13 A dìsfin il gno troi,
cospirant par fruçâmi,
cence che nissun no ur fasi cuintri.
14 A sàltin dentri par un grant slambri,
si strissìnin framieç des maseriis.
15 Mi plòmbin intôr i spavents,
la mê grandece si sfante come l’ajar,
la mê felicitât e sparis come il nûl.
Crudeltât
16 E cumò mi consumi dentrivie,
dîs di aviliment mi sfracàin.
17 Vie pe gnot mi discuinci ducj i vues
e i dolôrs che mi rosèin no àn soste.
18 Mi gafe a dute fuarce pal vistît,
mi ten strent il cuel de tonie.
19 Mi bute tal paltan,
e mi confont cul pulvin e la cinise.
20 O berli viers di te e tu no tu rispuindis;
mi presenti denant di te e tu no tu mi cjalis.
21 Tu sês deventât cun me propit cence cûr
e tu mi perseguitis cun dute la fuarce dal to braç.
22 Tu mi alcis sù e tu mi metis a cavalot dal ajar
e tu mi fasis menâ vie dal burlaç.
23 O sai benon che tu mi menis viers de muart
là ch’a van a finîle ducj i vivents.
Contrast
24 Paraltri jo no alçavi la man cuintri dal puar,
se te sô disgracie al berlave viers di me.
25 No àjo forsit vajût cul tibiât,
no àjo vude compassion dal puar?
26 Mi spietavi contentece e mi è rivade la disgracie,
o spietavi la lûs e al è capitât il scûr.
27 Lis mês vissaris a bruntùlin di un continuo,
e dîs di pore mi son vignûts incuintri.
28 O cjamini avilît, cence confuart di sorte,
o jevi sù te semblee par domandâ jutori.
29 O soi deventât fradi dai siacai
e i strus a son la mê companie.
30 La mê piel e je nere e si distache,
i miei vues a brùsin parvie de fiere.
31 La mê citare e servis pai lamenz
e il gno flaut al compagne chel ch’al vai.
Onestât