BIBIE IN LINIE

Cjapitul 21

preambul

PRIN GÎR DI DISCORS

Rispueste di Jop a Zofar

21 1 Jop al cjapà la peraule e al disè:

2 Scoltait cun atenzion lis mês peraulis;

ch’al sedi amancul chest il confuart che mi dais.

3 Veit passience, intant che o feveli,

e cuant che o varai fevelât, rideimi pûr.

4 Mi lamentio forsit di un om?

No àjo duncje resons par cjapâ gnervôs?

5 Voltaisi viers di me e o restareis,

e meteisi la man su la bocje.

6 Cuant che o pensi sore, o resti sconsortât

e la mê cjâr e je dute un sgrisul.

Furtune dai triscj

7 Parcè vìvino contents i triscj

e, deventâts viei, ur cres il lôr podê?

8 La lôr fiolance e cjape pît in lôr companie

e a viòdin a cressi i lôr germois.

9 Lis lôr cjasis a son siguris, cence pericui,

e il baston di Diu nol pese su di lôr.

10 Il lôr taur al inmangis e nol fale,

la lôr vacje e fede e no dispiert.

11 A màndin fûr i lôr canais come un trop di pioris

e i lôr fîs si bùtin tal bal.

12 A cjàntin compagnâts di tamburei e citaris,

e si divertissin sunant il flaut.

13 A finissin i lôr dîs plens di furtune

e a van jù pacjfics in chel altri mont.

14 Epûr i disevin a Diu: “Slontaniti di nô,

parcè che no volin savênt des tôs stradis.

15 Cui isal l’Onipotent, ch’o scugnìn servîlu?

ce nus rivial a nô se lu preìn?”.

16 La lôr furtune no ise tes lôr mans?

– Il pinsîr dai triscj al è lontan di lui! –

17 Tropis voltis si distudial il lampion dai triscj

e su di lôr plombie la disgracie,

o la rabie di Diu ur mandie patiments,

18 e sono come stranc denant dal ajar

e come pule tal mieç dal burlaç?

19 Diu tegnial pront il cjastic pai siei fîs?

Che i al fasi pajâ invessit a lui, par ch’al impari!

20 Ch’al viodi cui siei vôi la sô ruvine

e al bevi la rabie dal Onipotent!

21 Ce i impuartial de sô cjase dopo muart,

cuant che al à colmât il numar dai siei mês?

Impunitât dai triscj

22 Si puedial forsit dâi lezions a Diu?

Al è lui ch’al judiche lis creaturis plui altis.

23 Un al mûr te colme de sô vigorie,

in plene trancuilitât e cujete.

24 I siei ombui a son fodrâts di gras

e la medole dai siei vues e je inmò frescje.

25 Un altri al mûr plen di marum,

cence vê gjoldût felicitât di sorte.

26 Ducj i doi si son distirâts intal pulvin,

taponâts dai viêrs.

27 Sì, o sai ce ch’o pensais

e lis tristeriis ch’o tiesseis cuintri di me.

28 Difat o diseis: “Dulà ise la cjase dal grant

e dulà ise la tende là ch’a vìvin i triscj?”.

29 Parcè no lu domandaiso a di chei ch’a pàssin

e no crodeiso a ce che lôr a còntin?

30 Te dì de disgracie il trist s’e puarte fûr,

te dì de rabie al è metût a salvament.

31 Cui i butial in muse la sô condote?

E ce ch’al à fat, cui i al fasial pajâ?

32 Cuant che al sarà menât te tombe,

si svee parsore de sô grumbule.

33 Il grum dal sepulcri i è lisêr,

daûr di lui e ven dute la int

e denant di lui une sdrume di no podê contâle.

34 Parcè alore pierdi timp a confuartâmi?

Des vuestris rispuestis nol reste che rût ingjan.

Il pecjadôr cence cûr

Notis:

  • 21,1 - Chest cjapitul, un dai plui impuartants dal libri, al è un atac cuintri de dutrine tradizionâl de remunerazion. Jop al sa ch’e vares di jessi cussì, ma par plui ai triscj ur va simpri benon e nol rive a capî cheste robe fûr di scuare.
  • 21,10 - La feconditât, tant dai oms che dai nemâi, e jere considerade un dai aspiets plui sigûrs de benevolence di Diu. Come sfont sociâl, o sin te suage di un contadin benestant o bacan.
  • 21,19 - Masse comut fâjes paidî ai fîs e ai nevôts, cuant che il trist nol sint plui la pache!
  • 21,23-26 - La plui grande injustissie e je chê de muart, che pûr e vares di sei la robe plui juste. Nus puarte vie ducj, ma cui su la flôr e tal colm de furtune e cui dopo ch’al à tribulât e dolorât fin tal ultim, cence un’ore di ben.
  • 21,32-33 - Il grant e il prepotent a son grancj ancje dopo muarts. Une volte come cumò, ur va daûr dut il paîs, cu la cuâl che il puar al è puar ancje te casse.
Cjapitui: