BIBIE IN LINIE

Cjapitul 56

il libri dal emanuel

TIERCE PART

Forescj e cjastrâts

56 1 Il Signôr al dîs cussì:

“Metêt in vore il dirit e praticait la justizie,

parcè che la mê salvece e je prossime a rivâ,

e la mê justizie e je par pandisi”.

2 Furtunât l’om ch’al fâs cussì,

e il fi dal om che si tache intor cun fermece,

ch’al rispiete la sabide cence profanâle,

e ch’al ten lontane la sô man di ogni tristerie.

3 E nol à di dî il forest,

che si è dât dongje dal Signôr, cussì:

“Di sigûr mi distacarà

il Signôr dal so popul”.

E nol à di dî il cjastrât:

“Ve, jo o soi un arbul sec!”.

4 Parcè che il Signôr al dîs cussì:

“Ai cjastrâts ch’a rispietin lis mês sabidis,

e a preferissin ce che mi plâs a mi,

e a tegnin dûr tal gno pat,

5 ur darai inte mê cjase

e dentri des mês muris un lûc e un non

miôr che no i fîs e lis fiis;

ur darai un non par simpri,

che nol sarà mai parât jù.

6 E i forescj che si son tacâts

tor dal Signôr par servîlu,

e par amâ il non dal Signôr,

e par deventâ siei servidôrs,

e ducj chei ch’a rispietin la sabide vuardantsi dal profanâle,

e ch’a tegnin dûr intal gno pat,

7 jo ju menarai su la mê sante mont,

e ju colmarai di gjonde te mê cjase di preiere.

I lôr olocauscj e i lôr sacrificis

ju varai a grât sul gno altâr,

parcè che la mê cjase e sarà clamade

cjase di preiere par ducj i popui”.

8 Sentence dal Signôr Diu,

ch’al tire dongje i dispierdûts di Israel:

“Ant tirarai dongje ancjemò dongje di lui,

in plui di chei za tirâts dongje!”.

I pastôrs infedêi

9 Bestiis dutis dai cjamps,

vignît a lapâ,

bestiis dutis dal bosc!

10 I siei vuardeans a son ducj vuarps,

no capissin nuie.

A son ducj cjans che no vuachin,

che no son bogns di baiâ;

s’insumiin, scrufuiâts,

seneôs di pisulâ.

11 A son cjans sfaçâts,

che no ’nd àn mai avonde,

a son lôr ch’a son pastôrs,

no rivin adore di capî nuie;

a van ognidun pe sô strade,

ognidun al cîr il so tornecont, dal prin al ultin.

12 “Vignît, o larai a spinâ vin,

incjochìnsi cuntune bevande che nus incjoche;

doman al sarà compagn di vuê,

grande bondance e ancjemò miôr!”.

Notis:

  • 56,2 - La sabide, carateristiche religjose dal timp de restaurazion, e cjape une dimension escatologjiche.
  • 56,3 - La leç antighe e escludeve de comunitât i gjudeus mutilâts (Dt 23,1) e cualchi forest (Dt 23,3-8). Cumò e ven abolide ogni discriminazion.
  • 56,5 - Ai cjastrâts, disgraciâts seont la leç, Diu ur impromet un non inmortâl.
  • 56,7 - Gjesù, cuant che al varà di cridâur ai profanadôrs dal templi, al doprarà propit cheste definizion de sô cjase (Mc 11,17).
  • 56,9 - Lis bestiis a son i nemîs confinants cun Israel, crudêi e ingorts cence fin.
  • 56,10 - Ducj i sorestants, tant civîi che religjôs, a son cence cussience, cence voe di fâ nuie e no ’nd àn mai vonde.
Cjapitui: