BIBIE IN LINIE

Cjapitul 44

il libri dal emanuel

PRIME PART

Il Signôr al è di peraule

44 1 E cumò scolte, Jacop, gno servidôr,

Israel che ti ài elezût!

2 Cussì al dîs il Signôr che ti à fat,

che ti à imbastît dal grim di tô mari e che ti dà une man:

“No sta vê pôre, Jacop, gno servidôr,

Jesurun, che ti ài elezût!

3 Parcè che o fasarai spissulâ aghe inte pustote

e flums inte tiere arsinide.

O sborfarai il gno spirt su la tô dissendence,

e la mê benedizion su la tô gjernazie.

4 A cressaran tant che jerbe framieç da l’aghe,

tant che vencjârs ad ôr dai riui.

5 Un al disarà: Jo o soi dal Signôr,

chel altri si clamarà cul non di Jacop;

un al scrivarà su la man: Dal Signôr,

e al vignarà clamât cul non di Israel”.

6 Cussì al dîs il Signôr, il re di Israel

e il so redentôr, il Signôr des schiriis:

“Jo o soi il prin e jo o soi l’ultin,

e denant di me no ’nd è nissun Diu.

7 Cui isal compagn di me? Che lu disi clâr,

che lu fasi savê e che mal sclarissi.

Cui àial fat savê de eternitât ce ch’al à di sucedi?

Che nus contin ce ch’al sucedarà!

8 No stait a lassâsi spaurî e no stait a vê pôre!

No lu àio forsit fat savê di dopomai e ancje contât?

Vualtris o sês testemonis: esistial un diu denant di me?

No ’nd è nissune Crete; jo no ’nt cognòs!”.

Satire antiidolatriche

9 Chei ch’a fasin idui no son nuie e la lôr robe, che i tegnin tant, no vâl nuie. I lôr testemonis no viodin e no capissin, par chel a saran plens di vergogne. 10 Cui dàial dongje un diu e fondial une statue cence spietâsi un vantaç? 11 Ve, ducj chei che i van daûr a saran plens di vergogne, e i artesans a son dome oms. Che si dedin dongje ducj e che si fasin indenant! A saran spaventâts e vergognâts ducj intun colp.

12 Il fari al lavore il fier su lis boris e cul martiel i dà la forme, lu rifinìs cul so braç plen di vigorie, al patìs la fan e al è scanât, nol bêf aghe e si strache. 13 Il marangon al tire il listel, al disegne l’idul cul pontarûl, lu fâs cui scarpei, lu misure cul compàs fasintlu sul stamp di un om, cun biele figure di om, par ch’al puedi jessi sistemât tun templi. 14 Si tae i cedris, al cjol tocs di ciprès o di rôl, che ju fâs cressi ben pecolâts framieç dai arbui dal bosc; al plante un frassin, che la ploe lu fâs deventâ grant. 15 Chel i servìs al om par brusâlu; ant cjol un toc e si sclipìs, e al impie ancje il fûc e al cuei il pan; te stesse maniere ant fâs un diu e lu adore, ant fâs une statue e le onore. 16 Mieç lu bruse sul fûc e al rustìs la cjar su lis boris, al mangje il rost e si pas, in plui si sclipìs e al dîs: “Joi, mi soi sclipît, o ài viodude la flame!”. 17 Cun ce ch’al vanze al fâs un diu, une statue, lu onore, lu adore, lu pree disint: “Salvimi, tu che tu sês il gno diu!”.

18 No san e no capissin, parcè che i lôr vôi a son cuvierts, in mût di no viodi, e i lôr cûrs impedîts, in mût di no capî. 19 Lui nol pense dentri di sè e nol à ni la sience ni l’inteligjence par dî: “Mieç lu ài brusât sul fûc e su lis sôs boris o ài ancje cuet il pan; o ài rustide la cjar e le ài mangjade; cun chel altri toc o fasarai une robe orende, o onorarai un toc di len. 20 Lui si pas di cinise, il so cûr, imbroiât, lu stravie; lui nol rivarà a salvâ la sô vite e nol disarà: “Po no ise une robe false chê ch’o ài in man?”.

Il Signôr de storie

21 Visiti di chestis robis, Jacop,

Israel, tu che tu sês gno servidôr!

Ti ài dât dongje, tu sês il gno famei;

Israel, no ti dismentearai mai altri!

22 O ài dispierdudis tant che fumate lis tôs tristeriis

e i tiei pecjâts tant che un nûl.

Torne di me, che ti ài sfrancjât.

23 Scriulait, cîi, parcè che il Signôr al à agjît!

Indalegraitsi, profonditâts de tiere!

Berlait di gjonde, monts,

e tu, bosc, cun ducj i tiei arbui!

Parcè che il Signôr al à sfrancjât Jacop

e al à pandude la sô glorie in Israel.

24 Cussì al dîs il Signôr, il to redentôr,

chel che ti à imbastît ancjemò dal grim di tô mari:

“Jo o soi il Signôr, ch’al à creât dut,

ch’o ài slargjât dibessôl i cîi,

o ài saldade la tiere: cui isal cun me?

25 O ài fats lâ in strucj i strolegheçs dai induvinins,

e o fâs çavariâ i strolics;

o fâs lâ indaûr i sapients

e o ridûs a matetât la lôr sience.

26 O confermi la peraule dal gno servidôr

e i doi bon esit al consei dai miei mes;

jo che i dîs a Gjerusalem: Tu sarâs plene di int,

e a lis citâts di Gjude: Us tornaran a fâ sù,

e lis sôs maseriis lis tornarai a meti in pîts.

27 O soi jo che i dîs al ocean: Suiti!

e o fâs suiâ i tiei flums.

28 O soi jo che i dîs a Ciro: Gno pastôr!,

e lui al puartarà al colm dutis lis mês bramis;

che i dîs a Gjerusalem: A tornaran a fâti sù,

e al templi: Tu tornarâs sù des fondis”.

Notis:

  • 44,2 - Jesurun: non poetic di Israel che no si sa il significât precîs. Altris manuscrits ebraics e lis versions a lein “Israel”.
  • 44,3 - Pe prime volte inte Bibie al è dit che il spirt al vignarà sborfât sun dut il popul.
  • 44,5 - Scrivi su la man il non de divinitât al jere une sorte di tatuagjo doprât dai paians o un mieç par tirâ la atenzion de divinitât.
  • 44,6 - Prin e ultin: te Apocalìs al è dit di Crist (22,13).
  • 44,9-20 - Cualchidun al à metude in forsit la autenticitât di chest toc une vore vivarôs e plen di psicologjie.
  • 44,28 - Ciro, che fin cumò nol jere nomenât, al ven clamât cuntun titul che ur spiete ai rês di Israel e al Messie. Chest al met in lûs la potence dal Signôr, che si fâs ubidî ancje dai rês paians.
Cjapitui: