BIBIE IN LINIE

Cjapitul 42

LIS TRADIZIONS DE STORIE PRIMITIVE

L’ALEANCE DI ABRAM

Josef e i siei fradis

42 1 Jacop, sintint a dî che in Egjit a vevin forment di vendi, ur disè ai siei fîs: “Parcè po staiso culì a cjalâsi un cul altri? 2 Mi àn contât, dissal, che in Egjit al è forment di vendi. Lait jù a comprânt un pôc, se o volês restâ in vite e no murî di fan”. 3 Alore i dîs fradis di Josef a lerin a forment in Egjit. 4 Beniamin, fradi di Josef, Jacop no lu lassà partî cun chei altris: “No volarès, dissal, che i sucedès alc”. 5 I fîs di Israel a lerin jù a comprâ forment dutun cun chê altre int, parcè che la miserie e regnave in dute la tiere di Canaan.

6 Josef, che al jere sorestant de regjon, al jere lui che al vendeve il forment a dute la int. A rivarin i fradis di Josef e si butarin cu la muse par tiere devant di lui. 7 A pene che Josef al viodè i siei fradis, ju ricognossè sul at, ma al fasè fente di jessi un forest par lôr e ju tratà cun malegracie. Ur domandà: “Dontri vignîso vualtris?”. I rispuinderin: “De tiere di Canaan, par comprâ alc di mangjâ”. 8 E cussì Josef al ricognossè i siei fradis ma lôr no lu ricognosserin gran. 9 Josef si impensà dai siums che al veve fats sul lôr cont e ur disè: “Vualtris o sês spions! O sês vignûts chenti dome par viodi là che a son i puescj plui scuvierts de tiere”. 10 Lôr a protestarin: “Siôr no! I tiei fameis a son vignûts a comprâ spese. 11 O sin ducj fîs dal stes om e o sin int sclete. I tiei fameis no son lafè no spions!”. 12 Ma lui ur disè: “No je vere! O sês vignûts a viodi là che a son i puescj mancul difindûts de regjon”. 13 I rispuinderin: “I tiei fameis a jerin dodis fradis; nô o sin ducj fîs dal stes om, de tiere di Canaan. L’ultin al è restât cun nestri pari e un no lu vin plui”. 14 Dissal Josef: “E je come che o dîs jo: o sês spions! 15 Ve la prove che us fasarai fâ: come che al è vêr che il faraon al è vîf, no larês vie di chi fintremai che nol sarà vignût jù ancje vuestri fradi il plui piçul. 16 Mandait un di vualtris a cirî vuestri fradi; chei altris a restaran presonîrs. Cussì si podarà provâ lis vuestris peraulis e si viodarà se o vês dite la veretât o no. Senò, come che al è vêr che il faraon al è vîf, o sês spions! ”. 17 E ju metè in preson par trê dîs.

18 La tierce dì Josef ur disè: “Ve ce che o vês di fâ se o volês vê salve la vite, parcè che jo o ai teme di Diu: 19 Se o vês dite la veretât, un di vualtris fradis che al resti culì in preson e chei altris o podês lâ a puartâur il forment a lis vuestris fameis che a spietin. 20 Mi puartarês indaûr il vuestri fradi plui piçul; cussì o varai la conferme di ce che o vês dit e no us fasarai murî”. E a faserin propit cussì. 21 Si diserin un cul altri: “Sigûr che cumò o paìn la part che i vin fate al nestri fradi: o vin viodude la sô passion cuant che nus preave di lassâlu lâ e nô no lu vin scoltât. Par chel cumò nus è rivade la volte di patî”. 22 Ruben ur rispuindè: “Us vevi pûr dit di no fâ chel tant cuintri dal frut! Ma no vês volût scoltâmi e cumò viodêso che nus ven domandât cont dal so sanc?”. 23 Lôr no savevin che Josef al capive dut, parcè che fra lui e lôr al jere l’interprit.

24 Alore si slontanà di lôr e al tacà a vaî. Po al tornà e ur fevelà; al cjolè, fra di lôr, Simeon e lu fasè incjadenâ sot dai lôr vôi.

25 Josef al dè ordin di jemplâ di forment i lôr sacs e di tornâi a meti i bêçs a ognidun tal so sac e di dâur la spese pal viaç. E si fasè cussì.

26 A cjamarin il forment sui lôr mus e si ’nt lerin. 27 Ma cuant che un di lôr, là che si jerin campâts pe gnot, al viergè il sac di forment par dâi une grampe al mus, al viodè che i siei bêçs a jerin parsore vie sul ôr dal sac. 28 Dissal ai siei fradis: “Mi àn tornât indaûr i bêçs; ve chi che a son tal gno sac!”. Alore si sintirin a mancjâ la vite; si cjalarin un cul altri ducj spaventâts e a diserin: “Ce nus aial fat mo Diu?”.

29 Tornâts di lôr pari Jacop, te tiere di Canaan, i contarin dut ce che ur jere sucedût. 30 “L’om che al è paron espotic de regjon, i diserin, nus à fevelât cun malegracie e nus à cjapâts par spions. 31 Nô i vin dit: O sin int libare e no spions; 32 o jerin in dodis fradis, fîs dal stes pari; un nol è plui e il plui piçul al è restât cun nestri pari in Canaan. 33 Ma chel om, che al comande sun dute la regjon, nus à rispuindût: O stoi pôc a sancirâmi se o disês la veretât o no: lassait chi cun me un di vualtris fradis, cjolêt il forment che us covente pes vuestris cjasis e laitsint; 34 però o vês di menâmi jù il vuestri fradi plui piçul e cussì o savarai che no sês spions ma int sclete. Alore jo us tornarai vuestri fradi e o podarês girâ la regjon in lunc e in larc”.

35 Cuant che a disvueidarin i lôr sacs, ognidun al veve tal so sac la borse dai bêçs e cuant che a vioderin la borse dai bêçs a cjaparin pôre, lôr e lôr pari. 36 Alore lôr pari Jacop ur disè: “Mi puartais vie i miei fruts: Josef nol è plui, Simeon nol è plui e vualtris o volês cjolimi ancje Beniamin. Dut chest mi plombe intor a mi!”.

37 Alore Ruben i disè a so pari: “Se jo no tal torni a menâ dongje, ti doi dirit di copâ i miei doi fruts. Damal a mi e jo tal tornarai a puartâ indaûr! ”. 38 Ma chel altri i rispuindè: “Il gno frut nol vignarà cun vualtris: so fradi al è muart e mi è restât dome lui. Se al ves di sucedi alc pal viaç che o stais par fâ, o fasaressis lâ i miei cjavei blancs in chel altri mont in tun mâr di disperazion”.

Cjapitui: