BIBIE IN LINIE

Cjapitul 37

LIS TRADIZIONS DE STORIE PRIMITIVE

L’ALEANCE DI ABRAM

Creazion

37 1 Jacop si stabilì te tiere che al veve stât so pari, te tiere di Canaan.

LA STORIE DI JOSEF

Josef e i siei siums

2 Cheste e je la storie de gjernazie di Jacop. Josef al veve disesiet agns. Al passonave la robe minude dutun cui siei fradis. Al jere ancjemò zovenut e al viveve cui fîs di Bile e cui fis di Zilpe, feminis di so pari, e Josef i contà a so pari dut il mâl che a disevin ator di lôr. 3 Jacop i voleve plui ben a Josef che no a ducj chei altris fîs, parcè che lu veve vût cuant che al jere in là cui agns, e i veve fate une tonie cu lis maniis lungjis. 4 Cuant che i siei fradis a vioderin che so pari i voleve plui ben a lui che no a ducj chei altris fîs, lu cjaparin in asse e no jerin bogns di fevelâi cence rusin. 5 Josef al fasè un sium e ur al contà ai siei fradis, che lu cjaparin ancjemò plui in asse. 6 Ur disè: “Sintît ce sium che o ai fat: 7 mi pareve che nô o jerin tal cjamp a leâ balçûi e ve che il gno balçûl si dreçà e al stave sù impilât e i vuestris balçûi a jerin torator di lui e si pleavin fin par tiere devant dal gno balçûl”. 8 I rispuinderin i siei fradis: “Sicheduncje tu volaressis dî che tu regnarâs parsore di nô o ben che tu sarâs il nestri paron?” e lu odearin ancjemò di plui par vie dai siei siums e di ce che al veve contât.

9 Al fasè indaûr un altri sium e ur al contà ai siei fradis: “O ai tornât a fâ un sium: mi pareve che il soreli, la lune e undis stelis si pleassin fin par tiere devant di me”. 10 I contà il sium a so pari e ai siei fradis, ma so pari i cridà e i disè: “Biei siums che tu fasis! Sichè jo, tô mari e i tiei fradis o varessin di vignî a butâsi in genoglon denant di te?”.

11 I siei fradis a vevin gjelosie di lui, ma so pari al rumiave la robe dentrivie.

12 I siei fradis a lerin a passonâ la robe minude di lôr pari a Sichem. 13 Israel i disè a Josef: “I tiei fradis no sono lâts a passon a Sichem? Passe chi, che ti mandi di lôr”. I rispuindè: “O soi pront!”. 14 I disè: “Va mo viôt cemût che a stan i tiei fradis e il besteam, e torne a savêmi a dî alc”. Lu mandà te valade di Ebron e Josef al rivà a Sichem. 15 Un om lu incuintrà che al leve ca e là pe campagne e i domandà: “Ce ciristu?”. 16 I rispuindè: “O cîr i miei fradis. Disimi, par plasê, là che a son lâts a passon”. 17 Dissal l’om: “E àn gjavadis lis tendis di chi e ju ai sintûts che a disevin: Anìn a Dotan”. Josef al partì a cirî i siei fradis e ju cjatà a Dotan. 18 Lu vioderin di lontan e, prime che al rivàs dongje, a complotarin di fâlu murî. 19 Si diserin un cul altri: “Velu che al rive chel dai siums! 20 Dai, anin, copìnlu e butìnlu in cualchi poç. O disarìn che lu à fat fûr une bestie salvadie. Viodìn ce che i zovaran i siei siums!”. 21 Ma Ruben ju sintì e al voleve salvâlu des lôr sgrifis. Dissal: “No stin a copâlu!”. 22 Ruben ur disè: “No stait a spandi il so sanc! Butaitlu in tun poç dal desert ma no stait a metii lis mans intor!”. Al diseve cussì par salvâlu des lôr sgrifis e tornâlu a puartâ a so pari. 23 Cuant che Josef al rivà là che a jerin i siei fradis, lôr i gjavarin la tonie, chê tonie cu lis maniis lungjis che al veve intor. 24 Lu brincarin e lu butarin intun poç; al jere un poç vueit, cence aghe. 25 Po si sentarin a mangjâ un spel. Alçant i vôi, a vioderin une carovane di ismaelits che a rivavin di Galaad. I lôr camêi a jerin cjamâts di gome adragant, di balsim e di laudìn che a puartavin a vendi in Egjit. 26 Dissal alore Gjude ai siei fradis: “Nus tornial cont a copâ nestri fradi e a cuviergi il so sanc? 27 Fasìn cussì: vendìnlu ai ismaelits ma no stin a metii lis mans parmìs; al è simpri nestri fradi, de nestre stesse cjar”. E i siei fradis lu scoltarin.

28 In chel a passarin oms di Madian, marcjedants. A tirarin fûr Josef dal poç e par vincj siclos d’arint a venderin Josef ai ismaelits, che lu menarin in Egjit. 29 Cuant che Ruben al tornà li dal poç, Josef nol jere altri. Alore al sbregà i siei vistîts 30 e tornant dai fradis ur disè: “Il frut nol è plui là dentri! Ce fasio jo cumò?”. 31 Alore a cjolerin la tonie di Josef, i taiarin il sgrasalâr a di un bec e a meterin la tonie in muel tal sanc. 32 Po i mandarin a lôr pari la tonie cu lis maniis lungjis e i mandarin a dî chestis peraulis: “Cjale ce che o vin cjatât! Viôt se par câs no fos la tonie di to fi”. 33 Lui al cjalà e al disè: “E je la tonie di gno fi! Lu à fat fûr une bestie salvadie. Josef al è stât propit slambrât! ”. 34 Jacop al sbregà i siei vistîts, al metè un sac tor dai ombui e al puartà corot par so fi une vorone a lunc. 35 Ducj i siei fîs e lis sôs fiis a vignirin a dâi fuarce, ma lui nol voleve savênt di nissun confuart e al diseve: “No, o vuei lâ cul corot in chel altri mont dongje di gno fi”. E so pari lu vaì. 36 Intant i madianits lu vevin vendût in Egjit a Putifar, un cjastrât dal faraon e sorestant des vuaitis.

Cjapitui: