BIBIE IN LINIE

Cjapitul 26

LIS TRADIZIONS DE STORIE PRIMITIVE

L’ALEANCE DI ABRAM

Lis promessis dal Signôr, Diu dal pari Abram

26 1 E capità ta chê tiere une grande miserie – no la prime miserie ch’e capità sot di Abram, ma un’altre – e Isac al lè a Gjerar, là che al jere Abimelec, re dai filisteus. 2 Il Signôr i comparì e i disè: “No sta lâ in Egjit; sta te tiere che jo ti mostrarai. 3 Reste culì. Jo o sarai cun te e ti benedissarai. Parcè che jo ti darai a ti e a la tô gjernazie dute cheste tiere e o mantegnarai il zurament che i ai fat a to pari Abram. 4 O fasarai cressi la tô gjernazie come lis stelis dal cîl, i darai dute cheste tiere e pe tô gjernazie a saran benedîts ducj i popui dal mont, 5 par tornâi l’ubidience di Abram che al è simpri lât indevant seont che i vevi dit jo e al à metût in vore ce che jo i vevi ordenât di meti in vore: i miei ordins, i miei comandaments e lis mês leçs”.

6 Cussì Isac si fermà a Gjerar.

Rebeche e Abimelec II

7 La int dal puest i domandarin a rivuart de sô femine, e lui ur rispuindè: “E je mê sûr”, parcè che al veve pôre di dî: “E je la mê femine”, pensant: “Cheste int culì e je buine di copâmi par colpe di Rebeche, ch’e je biele”. 8 Al jere bielzà passât un gum di timp cuant che Abimelec, il re dai filisteus, cjalant fûr une volte pal balcon, al viodè Isac che al cjareçave Rebeche, la sô femine. 9 Abimelec al mandà a clamâ Isac e i disè: “O scomet ch’e je la tô femine! E parcè alore âstu dit: E je mê sûr?”. I rispuidè Isac: “O ai pensât: o voi a riscjo di murî par colpe di jê”. 10 Dissal Abimelec: “Parcè mi âstu fate une part dal gjenar? Al è mancjât pôc che cualchidun al les a durmî cu la tô femine e tu nus varessis metût su pe schene un grant pecjât!”. 11 Alore Abimelec al dè a dut il popul chest ordin: “Chel che al tocjarà chest om e la sô femine al sarà copât”.

Furtune di Isac

12 Isac al semenà in chês tieris e, chel an, al butà il cent par un. Il Signôr lu benedì 13 e l’om al deventà siôr, si slargjà simpri di plui fin che al deventà un sioron. 14 Al veve mandriis di besteam minût e grant e un slac di fameis. I filisteus a vevin rabie. 15 Ducj i poçs che i fameis di so pari a vevin sgjavâts cuant che al jere ancjemò vîf so pari Abram, i filisteus ju vevin stropâts e jemplâts di tiere. 16 Abimelec i disè a Isac: “Vatint di chi, che tu sês deventât masse grant par nô!”. 17 Po Isac al partì di li, si campà ad ôr dal riul di Gjerar e si sistemà aventi.

I poçs di Gjerar

18 Isac al tornà a sgjavâ i poçs che a vevin sgjavâts i fameis di so pari Abram e che i filisteus ju vevin stropâts dopo muart Abram, e ju clamà cul stes non che ju veve clamâts so pari. 19 I fameis di Isac a sgjavarin te valade e li a cjatarin une risultive di aghe vive. 20 Ma i pastôrs di Gjerar a plantarin une barufe cui pastôrs di Isac, disint: “L’aghe e je nestre!”.

E Isac i metè non a di chel poç Esec, parcè che a vevin cavilât cun lui. 21 A sgjavarin un altri poç e e nassè une barufe ancje par chel, e lui i metè non Sitne. 22 Alore al partì di li e al sgjavà un altri poç e su chest no cavilarin; i metè non Recobot e al disè: “Cumò il Signôr nus à dade la libertât di slargjâsi e di fâ furtune in cheste tiere”.

Indaûr promessis

23 Di li al lè sù a Bersabee. 24 Vie pe gnot i comparì il Signôr e i disè:

“Jo o soi il Diu di to pari Abram.

No sta vê pôre, che jo o soi cun te.

Jo ti benedissarai

e o multiplicarai la tô gjernazie

in gracie dal gno servidôr Abram”.

25 Alore al fasè un altâr e al preà il non dal Signôr.

Il pat cun Abimelec II

E li al plantà la sô tende. I fameis di Isac a sgjavarin un poç. 26 Abimelec al vignì di Gjerar a cjatâlu dutun cun Acuzat, che al jere di cjase, e Picol, sorestant dai siei soldâts. 27 Ur disè Isac: “Parcè vignîso culì dal moment che mi vês in asse e che mi vês parât fûr de vuestre tiere?”. 28 I rispuinderin: “O vin palpât che il Signôr al jere de tô bande e o vin dit: Fasìn un zurament fra nô e te e rivìn a un cumbinament: 29 zure che no tu mi fasarâs nissun mâl, come che nô no ti vin mai fat nuie, che ti vin tratât dome ben e ti vin lassât in pâs. Tu cumò tu sês un om benedît dal Signôr”. 30 Ur preparà un gustâ e a mangjarin e a beverin. 31 Jevâts prin dal dì, a zurarin un par chel altri. Po Isac ju saludà e lôr s’int lerin di lui in pâs. 32 Par cumbinazion propit ta chê dì i fameis di Isac i puartarin la gnove dal poç che a vevin sgjavât e i diserin: “O vin cjatade l’aghe!”. 33 Alore lui al clamà il poç Sabee e di li al è vignût il non de citât, Bersabee, come che al è cumò.

Lis feminis ititis di Esaù

34 A corant’agns, Esaù al cjolè Gjudit, fie di Beeri l’itit e Basemat, fie di Elon l’itit. 35 Ma par colpe lôr a nasserin dome tichignis cun Isac e Rebeche.

Notis:

  • 26,19 - Stant a la Gjenesi, i patriarcjis a àn sgjavâts un grum di poçs par imbeverâ il lôr besteam. Al sarà dongje dal “poç di Jacop” (Zn 4,6), che par altri la Gjenesi no lu à indiment, che Crist i fevelarà a la samaritane di aghe vive.
  • 26,24 - La religjon dai patriarcjis e je prin di dut e sore dut la religjon dal “Diu dal pari” e, plui in ca, dal “Diu dai vons”. E je une religjon par int che no à un puest fis, une tiere stabile e che i tocje di lâ a cirî la bocjade mo ca mo là. No vint un leam midiant de tiere, al reste dome chel dal sanc.
Cjapitui: