BIBIE IN LINIE

Cjapitul 21

LIS TRADIZIONS DE STORIE PRIMITIVE

L’ALEANCE DI ABRAM

Al nas Isac

21 1 Il Signôr al vignì a viodi di Sare come che al veve dit e al fasè par jê come che al veve imprometût. 2 Sare e cjapà sù e i parturì un fi a Abram cuant che e jere bielzà sù di etât, tal timp che Diu al veve distinât. 3 Al fi che i jere nassût, parturît di Sare, Abram i metè non Isac. 4 Abram al circuncidè so fi Isac sui vot dîs, come che Diu i veve ordenât. 5 Abram al veve cent agns cuant che al nassè so fi Isac. 6 E Sare e disè: “Diu mi à dât di ce ridi, parcè che ducj chei che a vegnaran a savêle mi ridaran daûr”. 7 Po e zontà: “Cui i varessial dit mo a Abram che Sare e varès dât di tete ai canais? E pûr i ai dât un fi te sô vecjae!”.

Abram al pare vie Agar

8 Il frutin al cressè e i cjolerin il lat e Abram al fasè une fiestone la dì che i cjolerin il lat a Isac. 9 Ma Sare e viodè il frut che Abram al veve vût di Agar l’egjiziane che al zuiave cun so fi Isac 10 e i disè a Abram: “Pare vie la sotane e il so frut, parcè che il fi de sotane nol à di ereditâ cun gno fi Isac”. 11 Chestis peraulis i lerin al cûr a Abram par vie di so fi, 12 ma Diu i disè: “No sta vê nissun rimuars par vie dal piçul e de tô sierve; ce che ti domande Sare, scoltile, parcè che al è midiant di Isac che la tô gjernazie e puartarà il to non par simpri. 13 Ancje dal fi de sotane jo o fasarai un grant popul, parcè che al è simpri dal to sanc”. 14 Abram al jevà a buinore, al cjolè un toc di pan e une bufule di aghe che i consegnà a Agar; i metè il frut su pes spalis e le mandà vie. Alore jê e lè par ca e par là pal desert di Bersabee. 15 Cuant che e viodè che te bufule no ’nd jere plui aghe, e distirà il frut sot di un arbul 16 e e lè a sentâsi di front di lui, lontane tant che un tîr di arc. E diseve dentri di sè: “No mi trai il cûr di viodi a murî il gno frut”. Si scrufuià devant di lui e e scomençà a vaî e a craçâ. 17 Diu al sintì i berlis dal frut e l’agnul di Diu al clamà dal cîl Agar e i disè: “Ce âstu po, Agar? No sta vê pôre, che Diu al à sintût i berlis dal to frut fintremai lassù che al è lui. 18 Coragjo! Cjape sù il frut e dài la man, che jo o fasarai di lui un grant popul”. 19 Diu al viergè i vôi di Agar e jê e viodè une poce. E lè a jemplâ la bufule e i dè di bevi al frut. 20 E Diu al ste simpri cun lui: al deventà grant e si fermà tal desert e al imparà a trai cul arc. 21 Si sistemà intal desert di Paran e sô mari i cjatà une femine de tiere d’Egjit.

Il pat di Abimelec I

22 Tal fratimp, al rivà Abimelec cun Picol, il sorestant dai siei soldâts, a dîi a Abram : “Diu al è cun te in dut ce che tu fasis. 23 Poben, zurimi cumò par Diu che no tu mi imbroiarâs ni me ni i miei fîs ni la mê int e che tu varâs par me e par cheste tiere là che tu sês vignût forest chel rivuart che jo o ai vût par te”. 24 I rispuindè Abram: “Tal zuri!”. 25 Abram i cridà a Abimelec par vie dai poçs che i fameis di Abimelec i vevin puartât vie. 26 Dissal Abimelec: “No sai cui che ti à fate cheste robate: tu no tu mi âs mai dit nuie e jo o ven a savêle dome cumò”. 27 Alore Abram al cjolè besteam minût e grant e jal dè a Abimelec; a faserin ancje un pat fra di lôr. 28 Abram al metè di bande siet pioris dal so trop 29 e Abimelec i domandà: “Ce sono chês pioris che tu âs metudis di bande?”. 30 I rispuindè: “Tu âs di acetâ di me chestis siet pioris come testemoneance che chest poç lu ai sgjavât jo”. 31 Par chel i meterin non al lûc Bersabee, parcè che ducj i doi a vevin zurât. 32 Rivâts a un cumbinament a Bersabee, Abimelec e Picol, il sorestant dai siei soldats, a partirin par tornâ te tiere dai filisteus. 33 Abram al plantà un tamarîs a Bersabee e li al preà il non dal Signôr, Diu de eternitât. 34 Abram al restà a lunc te tiere dai filisteus.

Notis:

  • 21,9-10 - Pauli, te letare ai Galazians (4,29-30) al tire fûr propit chest toc culì par fâ un paragon fra i fîs de leç, rapresentade di Agar, la sotane, e i fîs de promesse, rapresentade di Sare, la parone. Chi al dîs che Ismael al zuiave cun Isac, a la cuâl che Pauli, sfuarçant il test par doprâlu tal mût che i leve miei, al dîs che Ismael i deve cuintri a Isac. Rivuart a la ereditât, stant a la leç ancje il fi di une sierve, se il pari lu ricognosseve, al veve i stes edentics dirits dai fîs de parone. Sare no varès vût nissun dirit di gjavâi la ereditât a Ismael, che al jere fi compagn di Isac.
  • 21,18 - La gjernazie che al fevele culì a son i ismaelits, valadì i arabos. Ancje i mussulmans a ricognossin Ismael come lôr von (viôt ancje Gjen 17,12 là che al ripuarte lis tribûs de Arabie dal nort).
Cjapitui: