BIBIE IN LINIE

Cjapitul 13

LA SAPIENCE DI DIU TE VITE DAL OM

Preambul dal tradutôr grêc

Riunde de sapience

13 1 Chel ch’al tocje la pês si sporcje,

chel ch’al frecuente il rogant lu simiote.

No jessi masse a la buine cui siôrs

2 No sta alçâ un pês masse grant par te,

e no sta frecuentâ chel ch’al è plui fuart e plui siôr di te.

Parcè meti insieme un cit di crep cuntun di fiêr?

Se un lu trusse, chel âtri si romp.

3 Il siôr al fâs l’injustissie e po ancje al menace,

il puar al cjape l’injustissie e al domande perdon.

4 Se tu i tornis cont, ti dopre,

se tu às dibisugne, ti implante.

5 Se tu às robe, al starà cun te,

e ti splumarà cence pêl di rimuars.

6 S’al à dibisugne di te, ti imbroe,

ti fâs plait e ti dà sperancis,

ti domande cun gracie: “Ti covential alc?”.

7 Ti fasarà vergognâ cui siei gustâs,

fin che no ti gjavarà dôs o tre voltis tant;

cussì tal ultim al sarà lui a riditi.

Dopo, ti viodarà ma ti scjuvarà,

ansit al menarà il cjâf denant di te.

8 Sta atent di no fâti imbrojâ,

par no jessi umiliât pe tô superficialitât.

9 Se un grant ti invide, tiriti di bande,

cussì al insistarà lui tal invidâti.

10 No sta jessi sfaçât par no jessi parât vie,

no sta stâ masse par cont to par no jessi dismenteât.

11 No sta tratâ a pâr cun lui,

no sta fidâti s’al tabae masse;

12 parcè che dispes al fevele par stazâti

e ti scrutine ancje cuant che al rît.

13 Lui nol à riguart di sorte pai tiei segrets,

e no ti sparagnarà guais e cjadenis.

14 Sta vuardât e va une vore planc,

parcè che tu cjaminis ad ôr dal precipissi.

Lis divisions de societât

15 Ogni nemâl i ûl ben a di chel compagn di lui,

e ogni om i ûl ben al so prossim.

16 Ogni cjâr si sint a tirâ viers de sô stesse gjernassie,

par chel l’om si compagne cuntun dal so stamp.

17 Puedial forsit il lôf lâ a stâ cul agnel?

Cussì il pecjadôr cul om di religjon.

18 Ese pâs jenfri la jene e il cjan?

E ce pâs ese fra il siôr e il puar?

19 I leons dal desert a van a cjace di mus salvadis,

cussì i puars a son il passon dai siôrs.

20 Pal supierbeôs la puaretât e je une vergogne,

cussì pal siôr e je une vergogne il puar.

21 Il siôr ch’al clope lu tegnin sù i amîs,

ma il puar ch’al cole al è sovât dai amîs.

22 Il siôr ch’al sbalgje al à une sdrume che lu pàrin,

s’al dîs macacadis i dan reson;

al sbalgje il puar, lu condànin;

al fevele cun sintiment nancje no lu scòltin.

23 Al fevele il siôr e ducj a tàsin,

a puàrtin lis sôs peraulis fin tal cîl;

al vierç la bocje il puar e a dìsin: “Cui esal chel chi?”,

se s’inçopede lu sbùrtin par tiere.

24 Buine e je la ricjece cence il pecjât,

la puaretât e je maludide seont il trist.

La serenitât

25 Il cûr al gambie la muse dal om,

tant tal ben che tal mâl.

26 Une muse legre e je segnâl di un cûr content,

ma i proverbis si ju scuvierç cu la riflession e la fadie.

Notis:

  • 13,2-14 - Il fi di Sirac al acete come une robe naturâl l’esistence dai siôrs e dai puars, ancje se si met de bande dai seconts e ur racomande di stâ vuardâts dai siôrs che a smìcjn dome il lôr interes.
  • 13,2 - Un paragon classic, che si cjatilu ancje in Fedro.
  • 13,9 - Il discors si sposte dai siôrs ai potents in sens politic. A son periculôs parcè che a fàsin dut smicjant al podê. “Sta vuardât di chei che e àn podê, parcè che no si svissìnin di nissun se no pal lôr tornecont” (Aboth 2,3).
  • 13,17 - Il siôr al è identificât cul lôf, la jene e il leon, il puar cul agnel, il mus salvadi e il cjan, doprât par parâsi des jenis.
  • 13,24 - La ricjece no je une colpe ma dome un pericul e si pò ancje doprâle a fin di ben.
Cjapitui: