BIBIE IN LINIE

Cjapitul 33

LIBERAZION DAL EGJIT

ISRAEL IN EGJIT

Scalvitût dai ebreus

33 1 Il Signôr i disè a Mosè: “Va, partìs di culì, tu e il popul che tu âs fat saltâ fûr de tiere dal Egjit, e va viers de tiere che ur ài zurât a Abram, a Isac e a Jacop di dâure a la lôr gjernazie. 2 O mandarai il gno agnul denant di te e o fasarai fûr i cananeus, i amoreus, i itits, i perissits, i eveus e i gjebuseus. 3 Va sù te tiere là che a scorin a riui lat e mîl, ma jo no vignarai gran cun te, che no mi vegni sù la tentazion di fâti fûr par viaç, parcè che tu sês un popul dûr di capîle”.

4 Cuant che al sintì chestis peraulis duris, il popul al fasè corot e nissun nol metè intorsi nissune bielisie.

5 Alore il Signôr i disè a Mosè: “Dîsiur ai fîs di Israel: Vualtris o sês un popul dûr di cjâf; se jo o vignìs cun te, magari un lamp sôl, jo ti fasarès fûr. E cumò tire vie ducj i tiei corais, che o sai jo ce che o ài di fâti”.

6 Par chel i israelits, de mont di Oreb in ca, no puartarin plui corais.

La tende

7 Mosè al cjoleve la tende e le plantave par lui fûr dal campament, lontan. I metè non tende de cunvigne e ducj chei che a vevin di fevelâ cul Signôr, a levin de bande de tende de cunvigne, che e jere fûr dal campament.

8 Ogni volte che Mosè al jessive viers de tende, dut il popul al jevave sù e ognidun si meteve su la puarte de sô tende e al tignive di voli Mosè fintremai che al jere jentrât te tende. 9 Ogni volte che Mosè al jentrave te tende, la colone di nûl e vignive jù, si fermave su la jentrade de tende e il Signôr al fevelave cun Mosè. 10 Dut il popul al viodeve la colone di nûl ferme su la jentrade de tende e ducj a jevavin sù e si butavin cu la muse par tiere, ognidun denant de sô tende. 11 Il Signôr al tratave cun Mosè muse a muse, precîs che un om al discôr cul so amì; po al tornave tal campament ma il so famei Gjosuè, fi di Nun, un fantaçut, al stave simpri dentri te tende.

Preiere di Mosè

12 Mosè i fevelà al Signôr cussì: “Viôt mo, tu mi disis: Mene sù cheste int, e no tu mi fasis savê se tu vignarâs cun me. Tu vevis pûr dit: Jo ti cognòs par non e ti ài a grât. 13 Se alore tu mi âs a grât, mostrimi la tô strade in mût che ti cognossi e che o sepi che tu mi âs di buine bande. E ten a ments ancje chest popul, che al è la tô gjernazie”.

14 E il Signôr i rispuindè: “O vignarai jo in persone e ti lassarai polsâ”. 15 Dissal Mosè: “Se no tu vegnis tu in persone, no sta nancje fâmi lâ sù me di chi. 16 Cemût varessio di fâ savê che tu mi âs a grât, me e il gno popul? Dome se tu vignarâs sù cun nô, nomo? Dome cussì jo e il to popul o sarìn a part di ducj i popui di chest mont”.

17 Il Signôr i disè a Mosè: “O fasarai ancjemò ce che tu mi âs dit, parcè che ti ài a grât e ti cognòs par non”.

18 I disè: “Mostrimi, par plasê, la tô glorie!”.

19 I rispuindè: “O fasarai passâ denant di te dut il gno sflandôr e o nomenarai denant di te il non dal Signôr. Jo i perdoni a di chel che o vuei perdonâi e o ài dûl di chel che o vuei vê dûl di lui”. 20 “Ma però, dissal, no tu puedis viodi la mê muse, parcè che l’om nol pò viodimi me e restâ in vite”. 21 Il Signôr al zontà: “Ve chi un puest dongje di me; tu tu restarâs su la crete. 22 Cuant che e passarà la mê glorie, jo ti metarai intune fressure de crete e ti taponarai cu la man fintremai che no sarai passât. 23 Subit dopo o tirarai vie la man e tu podarâs viodimi in schene; ma la muse no tu puedis viodime”.

Notis:

  • 33,7 - Al è un dai pôcs tescj vieris che a fevelin de tende. E je il “lûc de cunvigne” dal Signôr cun Mosè e cul popul. Mosè al va a interpelâ il Signôr e a domandâi la sô sentence. Plui in ca si larà, par interpelâ il Signôr, di un om di Diu o di un profete (1 Re 14,5; 2 Re 3,11) o ancje tirant a bruscjete (1 Sam 2,28).
  • 33,20 - Al è un abìs tant grant tra la santitât di Diu e la puaretât dal om che l’om, viodint Diu o ancje dome sintintlu, al varès di murî (19,21; Dt 5,24). Par chel Mosè, Elie e ancje i serafins si taponin la muse denant dal Signôr. Viodi Diu e restâ in vite e je une furtune e une gracie grande, che Diu ur e dà dome ai siei amîs, come a Mosè e a Elie, che a saran un di ca e un di là di Crist te sô trasfigurazion (Mt 17,3). Tal GT la glorie di Diu si palese in Gjesù (Zn 4,12). I oms a varan la pussibilitât di viodi Diu muse a muse dome te glorie dal cîl (Mt 5,8; 1 Cor 13,12).
Cjapitui: