I PRINS CHE A TORNIN DAL ESILI
RIFORME DI ESDRE TORNÂT DAL ESILI
I matrimonis cu lis feminis forestis. La preiere di Esdre
9 1 Finît di fâ chest, a son vignûts a cjatâmi i sorestants e mi àn dit: “Il popul di Israel, i predis e i levits no si son gjavâts fûr des porcariis de int dal lûc, ven a stâi dai cananeus, dai itits, dai perissits, dai gjebuseus, dai amonits, dai moabits, dai egjizians, dai amoreus, 2 ma a àn cjoltis lis lôr fiis come femine par sè e pai lôr fîs: cussì a àn insoçade la gjernazie sante cu la int dal lûc; che anzit i sorestants e i judiçs a son stâts i prins a butâsi in cheste infedeltât”. 3 Sintude une tâl, o ài sbregât il gno vistît e la mê manteline, mi soi gjavât i cjavei e i pêi de barbe e mi soi sentât plen di marum. 4 Ducj chei ch’a trimavin pe sentence ch’al varès fate il Diu di Israel par colpe di cheste infedeltât fate di chei ch’a jerin tornâts cjase, si derin dongje di me. Ma jo o restai sentât, cuintrifat, fintremai a la ufierte de sere. 5 A la ufierte de sere mi soi solevât dal gno marum e cul vistît e cu la manteline sbregâts mi soi butât in genoglon e o ài alçadis lis mans viers dal Signôr, gno Diu, 6 e i ài dit:
“Diu gno! O soi plen di vergogne, o ài rivuart a alçâ, Diu gno, la mê muse viers di te, parcè che lis nestris colpis si son ingrumadis fintremai parsore il cjâf; la nestre tristerie e je cressude fintremai al cîl. 7 Dai dîs dai nestris vons fint a vuê, nô o vin pecjât une vore e pai nestris pecjâts, nô, i nestris rês e i nestris predis, o sin stâts metûts tes mans dai rês forescj; o sin stâts dâts in consegne a la spade, a la presonie, a la robarie, a la umiliazion fint in dì di vuê. 8 Cumò, che nol è trop, il nestri Diu nus à fate une gracie: al à liberât ce ch’al jere restât di nô, dantnus un ripâr intal so lûc sant, e cussì il nestri Diu al à fat lusî i nestris vôi e nus à solevâts un fregul te nestre sotanance. 9 Parcè che nô o sin sotans; ma te nestre sclavitût il nestri Diu no nus à bandonâts gran. Nus à fat vê il plait dai rês di Persie; nus à fats tornâ a vivi, par ch’o tirassin sù la cjase dal nestri Diu e ch’o restaurassin lis sôs maseriis e nus à dât di vê un ripâr in Gjude e in Gjerusalem. 10 Ma cumò, ce podìno dî mo dopo di chest, Diu nestri? O vin butât di bande i tiei comants 11 che tu tu vevis dâts a mieç dai tiei fameis, i profetis, disint: La tiere ch’o stais par deventâ parons e je une tiere soce, pe sporcjetât de int dal lûc, pes porcariis che le àn jemplade di un pic a chel altri cu lis lôr robatis. 12 Par chel no vês di dâ lis vuestris fiis ai lôr fîs ni di cjoli lis lôr fiis pai vuestris fîs. No vês di judâju a vê furtune e bondance; cussì o deventarês fuarts vualtris e o podarês gjoldi la robe de tiere e lassâur une legjitime ai vuestris fîs par in eterni. 13 Dopo di ce che nus à capitât par colpe de nestre tristerie e pe nestre grande inicuitât, seben che tu, Diu nestri, tu nus âs cjastiâts mancul di ce ch’a mertavin lis nestris colpis e tu nus âs dade la pussibilitât di dâ dongje chest trop di int ch’e je restade, 14 podarìno tornâ a tradî i tiei comants jentrant in parintât cun cheste intate? No ti inrabiaressistu cuintri di nô fint a fruçânus, cence lassâ ni un rest ni nissun? 15 Signôr, Diu di Israel, pal to boncûr al è restât di nô vuê un troput di int che le à scapolade: ve, o sin chi, denant di te, cu la nestre colpe. Ma propit par chel no nus trai il cûr di stâ denant di te!”.