BIBIE IN LINIE

Cjapitul 20

PRIN DISCORS DI MOSÈ

PART PRIME

La vuere

20 1 Cuant che tu larâs in vuere cuintri dai tiei nemîs e che tu viodarâs cjavai e cjars e un popul plui fuart di te, no tu âs di cjapâ pôre, che il Signôr to Diu al è cun te, lui che ti à fat saltâ fûr de tiere dal Egjit. 2 Cuant che o starês par tacâ il combatiment, il predi al larà indenant e i fevelarà al popul. 3 Ur disarà: Scolte, Israel, vualtris vuê o stais par tacâ a combati i vuestris nemîs: il vuestri cûr nol à di inflapîsi. No vês di vê ni pôre ni spavent e no stait a cjapâ afan denant di lôr. 4 Parcè che il Signôr vuestri Diu al marce cun vualtris, par combati de vuestre bande cuintri dai vuestris nemîs e salvâus. 5 Po i fevelaran al popul i scrituriscj e i disaran: Cui àial fat sù une cjase gnove cence vê fat ancjemò il licôf? Che si ’nt ledi e che al torni cjase; che nol ves di sucedi che lui al mueri in batae e che un altri le screi. 6 Cui àial plantât un vignâl cence vê fate ancjemò la prime vendeme? Che si ’nt ledi e che al torni cjase; che nol ves di capitâi di murî in vuere e che un altri al gjoldi la prime vendeme. 7 Cui esal imprometût a di une femine cence vêle nancjemò cjolte? Che si ’nt ledi e che al torni cjase; che nol ves di capitâi di murî in vuere e che le cjoli un altri. 8 I sorestants i disaran ancje chest al popul: Cui àial pôre e si sintial a smamî dut il so spirt? Che si ’nt ledi e che al torni cjase; che nol ves di inflapîsi ancje il cûr dai siei fradis compagn dal so. 9 Cuant che i scrituriscj a varan finît di fevelâi al popul, a metaran denant dal popul i comants des schiriis.

10 Cuant che tu ti sdongjarâs di une citât par tacâle, tu âs di proponii la pâs. 11 Se le acete e ti vierç lis sôs puartis, dute la int ch’e je dentri e à di paiâti la sotanance e di servîti. 12 Se invezit no vûl savênt de pâs e ti tache, tu âs di dâi la strente. 13 Il Signôr to Diu te metarà tes tôs mans e tu passarâs ducj i mascjos a fîl di spade. 14 Lis feminis, però, i fruts e il besteam, dut ce che al è te citât, dute la robe, tu ur e cjolarâs di rafât. Tu gjoldarâs la robe dai tiei nemîs, che il Signôr to Diu ti varà metût tes tôs mans. 15 Tu tratarâs compagn lis citâts che a son cetant lontanis di te e che no son citâts di chescj popui.

16 Rivuart a lis citâts di chei popui che il Signôr to Diu ti dà di legjitime, no tu ’nt lassarâs in vite nancje un di numar. 17 Propit cussì: tu ju avodarâs al svinidriment; ven a stâi i itits, i amoreus, i cananeus, i perissits, i eveus e i gjebuseus, come che il Signôr to Diu ti à ordenât, 18 par no che us insegnin a fâ dutis chês porcariis che a fasin cui lôr dius e che o pecjais cuintri dal Signôr vuestri Diu.

19 Se, tacant une citât, tu âs di dâi la strente a lunc prin di rivâ a cjapâle, no tu dispedarâs i siei arbui a sun di manarie; tu ti passarâs ma cence taiâju. L’arbul de campagne isal un om, che ti tocji di sidiâlu? 20 Però chei arbui che tu sâs che no àn pomis, tu puedis dispedâju, taiâju e fâ, parie, ce che ti covente par dâi la strente a di cheste citât in vuere cuintri di te, fintremai che no je colade.

Notis:

  • 20,10 - Cuant che il Deuteronomi al è stât burît fûr, sot di Gjosie, chestis leçs dal svinidriment e dal anateme no vevin plui tignince, parcè che i cananeus e lis citâts forestis no esistevin altri. Pò stâi che si tiri fûr chest cantin de vuere sante par dâi plui fuarce a la riforme nazionâl e militâr de ete di Gjosie.
Cjapitui: