BIBIE IN LINIE

Az dai apuestui

Introduzion

Cjapitul 18

la glesie framieç dai ebreus

A Corint: predicazion, persecuzion e confuart de bande di Diu

18 1 Dopo di chest fat, Pauli si slontanà di Atene e al lè a Corint. 2 Li al cjatà un gjudeu di non Acuile, di riunde dal Pont, ch’al jere juste rivât da l’Italie cu la sô femine Prissile, daspò dal decret di Claudi che ur ordenave a ducj i gjudeus di lâsint di Rome. Al fasè amicizie cun lôr 3 e, stant ch’a fasevin il stes mistîr, al lè a stâ e a vore li di lôr. Il lôr mistîr al jere di fâ tendis. 4 Ogni sabide al cjapave la peraule te sinagoghe e al faseve di dut par persuadi gjudeus e grêcs.

5 Cuant ch’a rivarin de Macedonie Sile e Timoteu, Pauli si butà dome sul predicjâ, batint cui gjudeus che Gjesù al jere il Crist. 6 Lôr però i faserin cuintri blestemaçant, e alore al spacà i siei vistîts e ur disè: “Il vuestri sanc ch’al coli sul vuestri cjâf! Par chel che mi rivuarde, no ài nuie ce rimproverâmi e di cumò indenant o larai dai paians”. 7 Alore ju implantà e al lè a stâ li di un cert Just, om timorât di Diu, ch’al veve la cjase tacade de sinagoghe. 8 Crisp, sorestant de sinagoghe, al crodè tal Signôr cun dute la sô int. E ancje tancj altris di Corint, scoltant Pauli, a acetarin la fede e si faserin batiâ.

9 Une gnot il Signôr i disè a Pauli intune vision: “No sta vê pôre; continue a fevelâ e no sta tasê; 10 parcè che jo o soi cun te e nissun nol cirarà di fâti malegraciis, parcè che o ài tante intone de mê bande in cheste citât”. 11 E cussì Pauli si fermà un an e mieç, insegnant la peraule di Diu ai paians.

Pauli denant dal proconsul Galion

12 Cuant ch’al jere proconsul de Acaie Galion, i gjudeus si butarin ducj cuintri di Pauli e lu menarin in tribunâl disint: 13 “Chest om al cîr di persuadi la int a adorâ Diu intun mût che nol è permetût de leç”. 14 Pauli al stave par rispuindi, ma Galion ur disè ai gjudeus: “Se si tratàs di un delit o di une robe che no va, o scoltarès lis vuestris lagnancis, gjudeus, come ch’al è just. 15 Ma stant che si trate di peraulis, di nons e de vuestre leç, rangjaitsi vualtris! No vuei fâ di judiç in cantins dal gjenar”. 16 E ju parà fûr dal tribunâl. 17 Alore a brincarin Sostene, sorestant de sinagoghe, e lu cjamarin di pachis denant dal tribunâl. Ma Galion no si impaçave in chestis cuistions.

Pauli a Antiochie e indaûr in viaç

18 Pauli al restà ancjemò un pieçut a Corint, po al saludà i fradis e si imbarcjà pe Sirie. Lu compagnavin Prissile e Acuile. Si veve fat rocâ il cjâf a Cencre, par vie di un avôt. 19 Rivâts a Efeso, al lassà la companie. Al lè te sinagoghe e al tacà a resonâ cui gjudeus. 20 Chei i domandarin di fermâsi ancjemò un pôc cun lôr, ma lui ur rispuindè di no. 21 Tal saludâju ur disè: “Se Diu vûl, o tornarai a cjatâus ancjemò”. E al partì di Efeso. 22 Rivât a Cesaree, al lè sù a saludâ la glesie di Gjerusalem, po al lè jù in Antiochie.

23 Si fermà un trat di timp alì e podopo al partì pe Galazie e pe Frigje, che lis passà fûr par fûr dant spirt a ducj i dissepui.

Il predicjadôr Apol

24 Un gjudeu di non Apol, di riunde di Alessandrie, al jere rivât a Efeso. Al jere un om svelt di peraule e che si intindeve des scrituris. 25 Al jere stât inscuelât te strade dal Signôr e, cun dute la passion dal so cûr, al predicjave e al insegnave par fin dut ce ch’al rivuarde Gjesù, seben ch’al cognosseve dome il batisim di Zuan. 26 Al tacà duncje a predicjâ franc te sinagoghe. Prissile e Acuile, che lu vevin scoltât, lu cjolerin cun lôr e i spiegarin plui ben la strade di Diu. 27 Stant ch’al voleve passâ in Acaie, i fradis i derin coragjo e a scriverin ai dissepui di fâi un bon acet. Rivât ventilà, cul jutori de gracie, ur zovà une vore, 28 par vie ch’al frontave i gjudeus in public cun sgrimie, mostrant a mieç des scrituris che Gjesù al è il Crist.

Notis:

  • 18,1 - Corint, tornade a fâ sù di Gjulio Cesar, e jere deventade la capitâl de provincie romane de Acaie. E jere une citât cosmopolite, un vêr puart di mâr batût di int di ogni fate e di ogni gjernazie.
  • 18,2 - Il befel di Claudi si cjatilu memoreât ancje di Svetoni (Vite di Claudi, 25). Al devi vêlu fat dal 49 d.d.C.
  • 18,3 - Seben ch’al ricognòs il dirit dal missionari di vê la bocjade (1 Cor 9,6-14), Pauli al cîr di vuadagnâse lavorant.
  • 18,9 - Gjer 1,8. Il Signôr al dà il spirt, no lu cjol.
  • 18,12 - Galion al jere proconsul dal 52. Al jere fradi lastri dal filosof Seneca.
  • 18,18 - Chel ch’al faseve chest avôt, al deventave “nazîr” e nol podeve taiâsi i cjavêi fintremai che no lu veve sodisfat.
  • 18,24 - Di lui Pauli al fevele te prime letare a chei di Corint (1,12; 3,5-6; 4,6; 16,12). Là ch’al rivave, la int i leve daûrji tant che scussons, parcè che al veve il don de peraule.
Cjapitui: