BIBIE IN LINIE

Az dai apuestui

Introduzion

Cjapitul 12

la glesie framieç dai ebreus

Persecuzion di Erode e liberazion miraculose di Pieri

12 1 In chel fratimp, il re Erode al metè la sgrife su cualchidun de glesie par fiscâju. 2 Al copà cu la spade Jacum, fradi di Zuan. 3 Viodint che i gjudeus a jerin contentons de robe, al decidè di brincâ ancje Pieri. Si jere tai dîs dal Pan cence levan. 4 Lu cjapà e lu metè in preson, dantlu di vuardeâ a cuatri companiis di cuatri soldâts da l’une, cul intent di menâlu denant dal popul subit passade Pasche. 5 Pieri al jere duncje in preson, biel che la glesie no sostave di clamâ Diu par lui. 6 Juste in chê gnot che Erode al stave par menâlu denant dal popul, Pieri al durmive vuardeât di doi soldâts e peât cun dople cjadene, e denant de puarte lis vuaitis a tignivin di voli la preson. 7 E ve che un agnul dal Signôr si presentà e une lûs e sflameà te preson. Al pocà Pieri tal flanc, lu dismovè e i disè: “Jeve sù, spessee!”. E lis cjadenis i colarin des mans. 8 I disè indaûr l’agnul: “Metiti la cinturie e peiti i sandui”. E al fasè cussì. I disè l’agnul: “Invuluciti te manteline e anìn daûrmi!”. 9 Pieri al jessì e i lè daûrji, ma no si jere ancjemò no inacuarzût ch’al jere vêr ce che i stave sucedint midiant dal agnul. Al crodeve di vê une vision.

10 A passarin la prime e la seconde vuardie e a rivarin a la puarte di fier che si va in citât. La puarte si spalancà dibessole denant di lôr. A saltarin fûr e a rivarin fin dapît di une contrade e l’agnul, a colp, lu lassà. 11 Alore Pieri, tornant in sè, al disè: “Cumò mo o soi propit sigûr che il Signôr al à mandât il so agnul a deliberâmi des sgrifis di Erode e di dut ce ch’al smicjave il popul dai gjudeus”. 12 Dopo di jessi tornât paron di sè, al rivà in cjase di Marie, mari di Zuan, che i disin ancje Marc, là ch’al jere un biel trop di int intente a preâ. 13 Al veve a pene tucât tal puarton, che si presentà une frute di non Rode, a viodi cui ch’al jere. 14 Ricognossût Pieri te vôs, pe masse contentece nancje no i viergè la puarte, ma e tornà dentri di corse a contâ che Pieri al jere li di fûr. 15 I diserin: “Çavaristu?”. Ma jê e contindeve ch’e jere propit cussì. Chei altris a disevin: “Al sarà il so agnul”. 16 Intant Pieri al tucave di un continui. Cuant che i daviergerin e lu vioderin, a restarin come copâts. 17 Alore lui, fasintjur segnâl cu la man di stâ cidins, ur contà cemût che il Signôr lu veve tirât fûr de preson e al z ontà: “Lait a visâ Jacum e i fradis”. Daspò al saltà fûr e s’int lè intun altri puest.

18 Fat dì, al jere un grant davuei framieç dai soldâts: cemût jerie stade mo chê di Pieri? 19 Erode lu fasè cirî par ogni cjanton e, no vint rivât a cjatâlu fûr, al fasè lâ sot procès i soldâts e al dè ordin che ju copassin. Podopo al lassà la Gjudee e si fermà in Cesaree.

Muart di Erode. Situazion de glesie

20 Erode al veve cuistionât cun chei di Tîr e di Sidon. Chei si meterin d’acuardi e si presentarin di lui. Tirât de lôr bande Blast, cjamerâr dal re, a domandarin pâs, par vie ch’a mangjavin di ce ch’al rivave de tiere dal re. 21 Te zornade distinade, Erode, sentât sul palc cun dut il so furniment, ur fasè un discors di lusso. 22 La int e berghelave: “Al è un diu ch’al fevele, no un om!”. 23 Ma tun marilamp l’agnul dal Signôr tal brincà, parcè che no i veve dade glorie a Diu. Roseât dai viêrs, al spirà.

Barnabe e Saul a tornin in Antiochie

24 Intant la peraule di Diu e cresseve e si slargjave. 25 Barnabe e Saul, finide la lôr mission a Gjerusalem, a tornarin indaûr menantsi cun sè Zuan, che i disevin ancje Marc.

Notis:

  • 12,12 - Zuan-Marc al jere cusin di Barnabe (Col 4,10). Al sarà dongje di Pauli ancje intant de prime presonie a Rome. Al fo ancje dissepul di Pieri (1 P 5,13) e, seont la tradizion, al à componût il secont vanzeli.
  • 12,15 - And jere di chei ch’a crodevin che l’agnul al fos une sorte di “copie” spirtuâl de persone ch’al veve di pupilâ.
  • 12,17 - Jacum al jere il sorestant dal grop “ebraic” dai cristians di Gjerusalem. Lât vie Pieri, al rezarà la glesie mari. Al à lassade une letare.
  • 12,19 - Lis vuaitis a vevin di fâ la stesse fin di chei ch’a lassavin scjampâ.
Cjapitui: